Eminescu si aritmetica

Tatal prietenei mele din copilarie era maistru, la uzina. Cine nu stie ce insemna atunci maistru, sa-si matematicaimagineze ca e cum ar fi azi un inginer sef,dar care nu stie atatea cat stia maistrul. Si ca sa intelegi bine puterea maistrului,multi il strigau,,mestere”,cu adanci implicatii psiho-emotionale-profesionale,dar fara nici o aluzie la mesterul Manole de la manastire,care a dat-o in bara cu aripile lui.

Si tatal maistru al prietenei mele,mergea cand se intorcea de la serviciu agale si umflat in pene pe ulita copilariei mele si a lui,balabanind in mana dreapta o servieta,obligatoriu din piele,cu doua catarame metalice,care pocneau sec la inchis-deschis si cu alte doua catarame din piele,pentru dublura,cu gauri in care intrau niste elemente sub forma de cuie(numarul gaurilor iti dadea posibilitatea sa alegi intensitatea gradului de strangere la pozitia inchis).

Mergea asa de aferat de ziceai ca luase premiul intai pe fabrica la slefuirea cu pila a capetelor patrate de la surub(capetele  vin dupa filet). In aceasta situatie nu m-am mai putut abtine si intr-o frumoasa zi de vara,cu praf pe drum,am luat ilustra si curajoasa hotarare sa-l scot din letargia mersului cu capul intr-o parte(pe dreapta,unde tragea servieta)ca filozofii noctambuli. Elementul cheie a fost un fir subtire de nailon(nu stiu daca trebuia scris cu,,a” si mai ales cu,,y”din,,i”) caruia la un capat i-am legat o,,magaoaie”( un guler de blana vechi si ros de molii),asezata in sant,iar peste drum,in porumb,la capatul liber al firului eram eu. Am tras magaoaia prin fata lui,perpendicular peste drum,care semana ca o lighioana ce se taraste prin praf si am respirat incet sa nu ma auda. Mi-am admirat talentul, mai ales ca servieta i-a sarit departe si s-a deschis(probabil ca nu a fost asigurata si cu cataramele din piele,sau cuiele nu erau bagate in gauri). N-a scos un cuvant,dar expresia cianotico-hipnotica a fetei,alaturi de miscarea sacadata a legendarului mar al lui Adam,spuneau totul.

Cand fiica lui,prietena mea,mi-a spus ca el i-a spus,i-am raspuns repede,parand chiar afectat de trasnaie,ca o sa-ncerc eu sa dau de derbedeul care a facut asta,ca doar nu erau multi care aveau gulere de blana si care-si permiteau sa le arunce cu usurinta(ma gandeam c-am avut noroc ca n-a luat blana ca sa faca recunoastere la fata locului). Am rugat-o ca dupa ce-si revine(tatal),sa-l roage sa ma ajute sa rezolv o chestie,legate de niste versuri ale lui Eminescu,considerand ca prin acestea poetul a dorit sa transmita omenirii un mesaj-enunt-problema spre rezolvare. Adica era vorba despre:,,dintre sute de catarge,care lasa malurile,cate oare le vor sparge ,vanturile,valurile?”(nu cred ca erau din,,Ce te legeni,codrule?”,fiindca acolo era vorba de copaci,iar aici apare leganarea pe valuri). I-am spus si ei cum m-am gandit eu sa rezolv aritmetic problema.

M-am gandit sa asez,asa,ca intr-un fel de ecuatie,datele pe care le aveam la indemana,pentru a putea face diferentierea intre elementele(necunoscutele)vanturi si valuri.

Deci am formulat(reformulat)asa zisul mesaj-enunt-problema,sub urmatoarea forma:,,dintre sute de catarge,care lasa malurile,cate oare le vor sparge”?:

a)vanturile

b)valurile

Am zis sa notez cu,,x”(=vanturile) si cu,,y”(=valurile).

Suma lor(vanturi amestecate cu valuri)am notat-o cu,,z”(=suma).

Mai era totusi ceva care ma framanta(cu catargele era ceva mai palpabil,erau totusi de ordinul sutelor)si anume daca era cazul sa iau in calcul si malurile(si daca da,cate erau,ca nu stiam de unde au plecat vasele,deci numarul de catarge care se putea modifica si el in functie de cate catarge avea un vas).

Supozitie(pentru maluri):daca luam in calcul numai apa marii(zona port,litoral,Vama Veche,Sulina,Delta,etc.)putea fi vorba,prin reducere la absurd numai de un mal,ce-i drept de lungime mai mare,egala prin aproximatie cu lungimea/latimea plajei sau a portului.

Am mers prin eliminare si am scos malurile din ecuatie. Si cum problemele se pot pune uneori si invers,am incercat sa rezolv prin metoda revenirii la mal(a valurilor). Am numarat valurile care se intorceau la tarm sub forma de maree(atractia dintre luna si soare,parca),dar imi lipsea viteza cu care se repezeau sa loveasca malul(mai ales in zona stabilopozilor,unde se spargeau),viteza care putea fi derivata vitezei vantului,insa n-am putut aplica metoda deoarece in perioada efectuarii acestor determinari vantul nu a batut(mai)de loc.

Prietena mea(picase ultima la admitere la matematica)mi-a promis c-o sa puna probleme la taticu,dar m-a rugat si ea,fara suparare,sa incerc sa folosesc numaratoarea cu bile sau radicalul de ordinul trei.

I-am promis ca o sa-ncerc(ca sa nu se supere),dar eu deja incercasem,fara rezultat insa,fiindca imi dadea mereu cu virgula si perioada,iar la numaratoare nu-mi ajungeau bilele. N-a mers nici geometric,deoarece n-am putut integra necunoscutele intr-un triungi,ca sa pot aplica teorema lui Pitagora.

Apeland si la statistica,de la Magellan incoace,m-am poticnit la vasul Titanic,care cand s-a poticnit si el,in afara de vanturi si valuri,a adus un element nou,aisbergul,care incarca si mai mult ecuatia.

O sa mai citesc cateva poezii(eventual,,Scrisorile”),poate se ascunde raspunsul in vreuna dintre ele.

Daca il aflati voi,va rog sa-mi dati si mie de stire.

Astept cu nerabdare si multumesc anticipat!

0 comments:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.