Jurnalul lui Nenelu-Zi 15

ZI 15

Intruna din vacante ma rugat fimea a mica ca so las si pe ea in tabara de sculptura in lemn direct pe jurnal ziua 15copaci,da miam impus punctele de vedere ca cum sa ucizi copacii,asa lent cu briceagul si dalta sianceput sami spuna ca copacii erau uscati si ca ei taiau doar bucati craci si din trunchi si dadeau forme ,auzi,fantasmagorice,de viziune superioara,de acces in sfere necunoscute,de parca pana acum am reusit noi sa cunoastem vreo sfera in afara de cea de la algebra de nam reusit niciodata sai aflu volumu.

Mia promis ca no sa se atinga de copaci vii si pana la urma ma nduplecat.

E,si dupa cateva saptamani dupa ce santors am vazut la ea o schimbare asa cum se schimbase maicasa pana cand sa se marite cu mine,am intrebato si mia zis ca nare nimic si ca e dor de colegii de tabara.Ca sa vezi ca un facut,a plecat pe la o verisoara si cand a facut muierea curat prin casa ca venea Craciunu a dat dun caiet gros cu imbracaminte de folie sau plastic iar pe coperta scria Caiet de sentimente calatoare-pentru cel care nu stie cal iubesc.

Eu nu stiu cineo fi ala,da cand mam apucat sa citesc miam dat seama ca fata e indragostitita bustean de ala,ca scrisese mai ceva can ciulinii Baraganului,cand batea vantul sii plimba prin Baragan in virteje de aer.

Am dat bataie sa citesc ca sa termin pan sentoarce sa pun caietul la loc si sa vad ceare de gand.

Nu stiu daca o sa va pot scrii intro zi cea scris,da mia placut mult cum incepe si sami spuneti daca mia placut sincer asta daca va place si voua,siacum va citesc si voua,lectura usoara.

,,Lacrimile ploii saruta obrazul pufos al gutuilor asezate cu drag la fereastra.Toamna isi numara zilele pana la predarea stafetei iernii,cand stropii de ploaie vor ingheta si hlamida de stelute cazatoare se va asterne pe pamant.Ai ramas departe si totusi atat de aproape,in inima mea,unde te tin ascuns in taina,de unde nu te pot scoate ca ma doare.

Am nevoie de mangaierea blanda a soaptei tale care sa dilueze putin otrava dulce a dorului revederii.

Vantul duce puful de papadie impotriva vointei lui,pe carari stiute si nestiute,spre destinatii cunoscute si necunoscute.

Te rog,vantule,ia si dorul din inima mea si du-l undeva departe,sa nu ma mai chinuie.

Imi spui ca nu se poate!

Atunci la ce bun forta ta cu care ridici valurile si impingi corabiile in cele colturi ale lumii?

Sa nu-i dai Doamne omului cat poate sa duca si sa indure!

Mie mi-a dat sansa sa fiu aproape de tine,de cineva frumos si bun,care te face sa vrei sa fii mai aproape,fara sa-ti spuna nimic.

Mintea nu mai poate controla inima,sunt indragostita,ies afara si nu mai stiu pentru ce,imi vine sa te caut.

M-ai intrebat daca am numai inima si minte nu.Mi-ai spus ca m-am gasit tocmai eu(aici e dureros,eu am intrat pe ,,interzis”,nu e loc pentru mine)sa fac declaratii,dar crezi ca nu mai judec deloc si ca vinovata sunt numai eu?

Daca cu masina poti sa intri si pe,,interzis” si sa scapi cu o amenda,in sufletul cuiva nu poti sa faci acelasi lucru.Trebuie schimbat indicatorul si pus cel putin cel cu,,sens unic.

Lacrimile se scurg catre coltul gurii,le simt gustul sarat si sunt multumita ca sunt cu tine si ca,cel putin,gandurile te pot aduce aproape,cu zambetul tau dulce,cu sufletul tau mare,cald si bun.

Te-am privit tot timpul cand am fost langa tine,poate mi-ai surprins vreodata privirea,aveam nevoie de asta ca de aer si nu indrazneam sa-ti spun nimic.Poate te-am suparat,insa cuvintele abia asteptau sa fie rostite,dar teama de a fi inteleasa gresit ma tinea pe loc.Ce fel de curaj imi trebuie,de ce sa-mi fie tema ca jignesc?Sa fug de ceea ce mi-e drag,chiar daca e ca un foc mistuitor,care-ti schimba vocea,privirea?Chiar daca o rana se vindeca in timp,ramane urma care e la fel de dureroasa,daca nu chiar mai mult.Pentru mine nu cred ca exista un moment anume cand vine dragostea,poate fi cat de tarziu,nu ocoleste pe nimeni si nu-l ,,iarta”.

Sa ma simt vinovata ca iubesc?

Orice pasiune,cat de mica ar fi,ne poate face sa gresim.

Oricat de departe ar, fi vocea celui drag este cea mai dulce melodie.

O neliniste dureroasa imi ravaseste sufletul si cred ca daca cineva vrea raul cuiva,fa-l pe acela sa se indragosteasca de tine si apoi trateaza-l cu raceala si indiferenta.

Va suferi de cea mai grea boala!

As fi tare curioasa sa stiu daca in cazul in care drumurile noastre se intersectau vreodata ai fi putut sa-mi oferi si mie putina afectiune,ca sa nu zic iubire.Voi incerca sa traiesc cu sufletul pustiu si trist cu toate ca e tare dureros.

Te rog iarta-ma daca te-am suparat!

Esti frumos si jur ca n-am indragit niciodata pe cineva atat de mult ca pe tine.

Esti frumos si cand mi-am repetat acest lucru m-am gandit ca poate eu nu sunt nici macar draguta sau cel putin simpatica pentru a putea sa-ti placa si de mine un pic

Sa fii iubit!

De cand n-ai mai spus,,te iubesc”?

Momente goale,chinuitoare,insotite de sentimente de vinovatie sau de culpabilizare pentru celalalt.

Cine-i vinovat pentru disparitia dragostei,a emotiei,a pasiunii care te fac sa crezi ca poti muta muntii din loc?

Dar oare dragostea dispare cu adevarat sau ochii mintii noastre se inchid o vreme,pentru a nu ne dezvalui ca dincolo de inchipuirea noastra exista un lacas pe care inca nu l-am cunoscut si caruia nu i-am gustat dulceata?

Iubirea nu dispare,nu moare,nu se spulbera in vant,nu se indoaie ca trestia,ori ca pomul zbuciumat de furtuna.Iubirea continua sa ne insoteasca chiar si in culmea izbucnirilor noastre de furie ori de ura.Ea asteapta cuminte si sfioasa,eterna si nezdruncinata sa ne deschidem inima pentru a o cunoaste in forma sa vindecatoare.Noi suntem precum copiii mici care merg mai intai de-a busilea,apoi indraznesc sa paseasca,sa cada si sa se ridice in incercarea instinctuala de a merge in iubire si cu iubire.

Nu-i asa ca ai uitat de cand de cand nu ai mai spus cuiva te iubesc?

Nu-i asa ca te-ai mai putea infiora azi de iubirea care s-ar putea ascunde  intr-un gest tandru,ori intr-o surpriza marunta gen,,Azi am facut eu cafeaua pentru tine”?.Ai uitat ca cel ce te iubeste esti mai intai tu.Ai uitat sa stimulezi iubirea in sufletul celuilalt,te-ai mosmondit in asteptarea de a fi iubit si,iata,ai intarziat acolo,pana ce sentimentul disparitiei iubirii te-a legat de suferinta,de sentimente de vinovatie.

Cauta in tine energia de a face in fiecare zi un mic gest pe care nu l-ai mai facut de multa vreme.Daruieste ceva,caci acest ceva este tocmai rezervorul cu iubire,caruia i-ai inchis robinetele atunci cand ai decis,mai mult sau mai putin constient,sa astepti daruri in loc sa le faci.

Ca sa fii iubit trebuie sa iubesti,extinde acest obicei catre lumea inconjuratoare,catre tine insuti si vei intelege ca esti vinovat pentru ca n-ai indraznit sa bati la usa iubirii,cand inlauntrul tau se ascundeau caldura si armonia.Cand vei invata din nou ca iubirea e darul primit si oferit,vei gasi in tine energia care te ajuta sa nu te simti istovit.

Trecem mereu unii pe langa altii si credem ca ne vedem,ca ne cunoastem,dar nu stim daca ei sunt bucurosi sau tristi.Aduceti-va aminte mereu sa va puneti inimile in ochi si sa priviti cu ele pe cei din jur.Sa nu ne risipim privirile si sa nu daruim cu sferturi de masura franturi de bucurie.Nu reusim sa iesim din carapacea care ne face sa ne simtim ca niste prizonieri care nu mai spera macar la o cat de mica sansa de evadare.Ne ferim,ne ascundem de cei din jur,dar poate si ei fac la fel.Ce-i oare de facut?Sa purtam masti si sa le dam jos cand mancam,cand dormim?Da cati oare nu au deja o masca,ori chiar mai multe,folosite in momentele cand cred ca cu ele pot atinge un scop,nedeclarat nimanui si nelasat sa se intrevada mai inainte.

Te caut pe tine,alerg ca o nebuna pe o campie intinsa,fara orizont si imi spun ca trebuie sa am rabdare.

Nici intamplarea nu mai cred ca mi-l poate scoate in cale,parca-l vad in fata mea,pastreaza distanta si nu priveste inapoi.Fac pasii din ce in ce mai repezi,incerc sa alerg si totusi nu ma apropii.Unde se indreapta,ce e la capatul drumului?Ma gandesc ca o sa oboseasca si o sa ma astepte.Nu e asa,isi consuma energia pentru un singur tel parca,acela sa se tina departe de mine si descopar cu tristete ca reuseste.

Flux si reflux,incertitudinile marii la sarutul tarmului.

Nu pune oprelisti inimii si nu regreta ca s-a zbuciumat pentru cineva care nu te vrea.Poate sa-ti para rau ca nu esti atat de puternic incat sa te vindeci singur fara ca sa-ti planga cineva de mila.Sa nu te superi daca el te considera un invins,nu esti chiar tu vinovatul principal.

Fa-ti curaj si iarta!

Sa nu-ti para rau ca traiesti cu senzatia ca macar sarutul buzelor lui dulci ar fi alinat durerea care te chinuie si de care nimeni nu-si da seama. Ce mai conteaza ca anii trec si ca la momentul unui bilant el iti va spune ca DA,era posibil sa…

O lacrima mare a strans in ea toate regretele.As vrea sa ma lase sa pun capul pe genunchii lui,sa-mi rasfire parul cu mana,sa-i simt pulsul langa tampla mea.

Plangi suflet deznadajduit,caci nu sunt ochi curiosi sa te vada,esti singur.

As vrea sa ma astepte la capatul fiecarui drum cu gingasia zambetului lui.E lumina clipei mele de ragaz,emotia si in acelasi timp impacarea cu mine insumi,imi da sentimentul ca nu traiesc in zadar si ca viata trebuie traita frumos.E de ajuns o privire,o soapta,un cuvant al lui pentru ca suvoiul iubirii sa izbucneasca.As vrea sa pot culege toate florile de pe pamant,sa smulg stelele de pe bolta noptilor de vara si sa i le asez in brate,convinsa ca nici cele mai scumpe diamante nu le pot inlocui.Aripa dulce a iubirii misca inima si o pune pe jar,se furiseaza in ea si face ochii sa straluceasca si buzele sa cante.

Inima iti spune ca iubirea este pace,liniste,bucurie si multumire,cand existi pentru cineva si cand cineva exista pentru tine,cand esti…indragostit.

Daca aceste file ti le voi putea darui vreodata sa le citesti, as adauga in final ca sunt coplesita intr-un fel de ganduri si amintiri. Pas cu pas frunzele tremurande ale gandurilor mele se scutura una cate una,lasand sufletul gol si pustiu.

Faptura ta e dorinta si cred ca ma situez in multimea celor care au pierdut un simt elementar si anume putere de a…rabda.

Iti doresc sa fii iubit.Ai facut din mine un om fericit.Iti multumesc si te iubesc.Am sa te iubesc acolo unde vei fi maine sau peste nu stiu cat timp.Sa nu ma uiti,sa nu iti para rau ca te-am simtit odata al meu.Numai al meu.Sa fii bun,sa iti amintesti ca am cantat,am ras,am dansat,ca ne-am contopit odata amandoi.

Te sarut iubitul meu.

Cu dragoste si tristete,te astept sa vii in bratele mele si sa nu-ti mai dau drumul.

A ta,numai a ta.”

Sincer sa fiu m-a pus un pic pe gandite.

Am vrut sa-i zic lu nevasta-mea da mia zis ca citit si ea si abia asteapta sa vina acasa sa vada ce e cu contopitul ala din caiet,sai spuie ea fata cu gurita ei daca sa lasat  sa puna  ala mana pe ea,ca ea a asteptat pana sa terminat nunta sa fie a mea,ca ei nu ia trebuit contopaiala ca nici nu era tabere atunci.Am luato eu cu binisorul,cami placea da mica,ca lason pace,ca altele e duse rau de tot cu baietii si fumeaza si bea de nu mai stie de ele.Poate contopeala asta se refera si la ganduri,la imbratisari,la lansari pe spirala evolutionismului omenirii,ca stiinta asta a facut omul robot si ca trebuie sa fim in pas cu lumea.

Stie ca e fata la locul ei si daca zice ala co ia de nevasta,ce mai zice,ca siasa e baieti din ce in ce mai putini si derbedei si bagabonti care trag pe nas,asa ca laso ca poate o avea noroc.

Sa muiat muierea mea si a promis co so ia la descusut sa vada daca e vro treaba seriosa cu ala din caiet.

0 comments:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.