Jurnalul lui Nenelu- Zi 28

Zi 28

Nu stiu ce e cu clima asta, dar sper ca nu s-au inversat polii asa cum se vehiculeaza intr-o teorie cu pretentii stiintifice, ca nu stii nici cum sa te mai imbraci cand iesi afara. Asa ca pe toropeala asta de vara din…primavara, stau mai la umbra  si mi-aduc aminte de cateva ori, dar n-am avut timp sa va spun si nici nu sunt sigur ca v-ar fi interesat. Era cam dupa ce inflorise revolutia tehnico-stiintifico-economico-financiara-sportiva si dupa unii ca si gastronomica.Asa deci, pe vremea aceea se zicea ca la timpuri noi, oameni noi, iar altii ca la timpuri noi, tot…noi. Si tot pe vremea aceea, in sat la noi se pripasise un bou, zic se pripasise ca de prasila nu stiu de unde era. Si boul asta statea toata ziua la poarta, pe o banca facuta special pentru greutatea lui, pe care isi balanganea picioarele cat ii ziulica de mare si raspundea la saluturile de buna ziua numai cui credea el ca sunt de nasul lui.Ajunsese sa aiba peste 150 de kg. si in ciuda dietei recomandata de un bou cu calificare in nutritie, nu reusise sa slabeasca, cu toate ca tatal sau i-a amenajat o pasune bio la cota 1500 m. Inconvenientul era ca nimeni n-a indraznit sa investeasca in constructia unui teleferic in acea zona pentru ca nu se amortiza investitia, tinand cont ca cu el s-ar fi deplasat numai un bou ca el. Dar totusi, tatal sau, ca un bou care se respecta, a amenajat un drum de piatra cu ajutorul boilor locali care primeau ajutoare pentru munca prestata si pe care se putea deplasa cu o caruta trasa de cei mai mari boi, pentru ca se adeverea stramoseasca zicala romaneasca cum ca, greu la deal cu boii mici.                                                                                                                                                 Intr-o zi i-a zis cineva ca daca el, cand era vitel s-a uitat la poarta noua si s-a suparat, ca el cand era vitel abia invatase sa numere pana la cinci pe degetele de la o mana si chiar daca ajungea la poarta noua n-ar fi stiut pentru ca nu aflase de cifra noua. Acum, nu stia sigur daca poarta era noua sau sau avea pe ea numarul noua, important era ca nu a avut de a face cu treaba asta si nici nu il interesa                                                                                                                                                              Nici la scoala nu-i placuse, ca boii invatatori dadeau pauze foarte mici si nu avea timp sa-si manance gustarea, iar la sport il puneau numai in poarta, fie fotbal, fie handbal, pentru ca era bou mare si nu prea  avea cum sa intre mingea pe langa el in poarta.                                                    Cu toate ca trecusera mai bine de treizeci de primaveri, inca nu se insurase cu toate ca taticutul lui il lansase ca pe un candidat de nadejde la consiliul local si cu ocazia asta ii lipise poza pe toate gardurile si pe toti stalpii de pe marginea drumului sau o aruncase in cutiile postale de la portile caselor.Dar, spuneau gurile rele, ca era si ingamfat, pentru ca el nu se considera un simplu bou, ci se credea un mare bou, care vrea sa-l depaseasca pe tatal sau, chiar daca acesta avea faima de bou taur comunal si care intrase si in zona de influenta a unui alt bou taur comunal din comuna invecinata. Si asta se intamplase la sarbatoarea zilelor comunei invecinate de care va ziceam unde invitase la un dans cu tente erotice o tanara juninca despre care n-a stiut ca era aleasa taurului comunal. N-a avut decat sa accepte provocarea la duel, da nu duel din asta clasic cu sabii si pistoale, ci ceva pe masura unor boi ce erau. La duelul asta trebuiau sa monteze fiecare cate cinci vaci si care obtinea cel mai bun timp obtinea statutul de lider bou. Vacile erau cam batrane si puteau fi problemea cu procentul de erectie, asa ca au cautat niste juninci pe centura localitatii, care era in cea mai mare parte componenta a islazului comunal.O conditie in plus era ca junincile sa se prezinte cu buletinul in mana ca sa confirme ca sunt majore. N-a castigat nici unul  pentru ca junincile au fost tare naravase si meseriase si nici n-a apucat sa faca cronometrul o tura ca erau…terminati.                                                                                                                               Dar sa revin la boul cel tanar, care chiar si cu poza afisata a ramas tot un bou celibatar, dar nu-l framanta problema asta, importanta pentru el era cariera, pentru ca voia cu tot dinadinsul sa ajunga bou sef, care sa aiba pe langa el niste boi incaltati, cu costum si cravata care sa-l insoteasca in vizitele pe care le-ar fi facut, pentru ca dupa trei runde de alegeri iesise si el la balotaj, dupa ce-l convinsesera pe cel mai batran bou sa vina la vot si sa-i dea singurul vot care-i mai lipsea. Iesise pe ultimul loc eligibil, dar nu conta, ce parca la facultate nu erai tot student chiar daca se tragea linia sub tine ? N-avea treaba cu facultatea, ca tot amintiram, pentru ca el se lauda ca are mare experienta ca bou si ca nu-l ajuta cu nimic ca triunghiul isoscel e diferit de cel dreptunghic, important era ca aveau fiecare cate trei laturi  sau ca sfera nu e ca cercul pentru ca e putin turtita. Dar ca orice bou care se respecta, avea si el o pasiune.Si care sa fie alta decat fotbalul, care a innebunit Terra noastra cea verde-albastra.Voia sa infiinteze o echipa locala de boi, s-o inscrie in ultima liga si in fiecare an sa promoveze din liga in liga, pana in prima liga, unde in prima faza sa joace in play-off. Daca si consilierii lui boi vor fi boi de treaba si darnici si vor dona indemnizatiile si cu ce mai dadeau si ceilalti boi care faceau tusa, ar fi avut sanse sa ajunga si in grupele Champions League, sau ma rog, in play-off-ul pentru acestea, ca-i placea tare mult cuvantul asta.Si cu prima luata pentru calificare putea sa aduca la echipa alti boi, prin transfer, care erau mai trecuti sau care erau boi de boi in alta parte.Se trezi speriat, ca-l piscase un taune intre picioarele din spate si o musca ii intrase in ureche si-l bazaia la creier. Doamne, ce vis frumos avusese, daca atipea un pic mai mult ajungea si in finala cu echipa  lui de boi.                                                                                                                                                                                                                                                 Taticul voia sa-l ajute sa dobandeasca o bruma de cultura si-i aduse o juninca bona tanara, scolita in limbi si gramatica, sa-l invete cum se despart cuvintele, cum se pune corect caciula la,,a”sau,,i”si cand se pune punct si trebuie s-o iei de la capat.Partea forte a bonei ramaneau insa limbile, dar asta era asa de bou ca fata de cati boi rezolvase ea cu limbile asta era bou de bou si-i placea mai mult sa-i spuna povestea cu ursul pacalit de vulpe. I-a spus boului tata ca n-are ce face cu el ca nu l-a interesat macar o limba, cea mai usoara posibila.Atunci tatal bou, chiar daca era el bou batran, a transferat-o pe bona pe mosia lui pentru ca, zicea el, ca sa dea si sa-si ia doctoratul de bou ,trebuia sa ia si cateva limbi in bagajul de cunostinte.Mai imbatranise si el putin si cu limbi sau fara limbi timpul nu asteapta, dar i-au prins bine limbile, c-a luat doctoratul din prima si nici n-a fost acuzat de plagiat ca alti doctoranzi boi.Si boul junior isi facea siesta tot la poarta, insa a trebuit sa mai puna o blanita la banca pentru ca se cam latise in fund si se pricopsise si cu niste hemoroizi, chiar daca-l avertizase un doctor bou ca boii fac hemoroizi.Ce regreta el era ca s-a luat dupa vaca de ma-sa, care zicea ca citise ea pe internet ce scrisese un bou patit cu hemoroizii si anume ca trebuie sa stai zilnic, seara, cu fundul in apa rece, circa 30 de minute.Si a racit ca boul la fudulii, fiind nevoit sa se castreze macar de o fudulie, dar ii era tare frica pentru ca tremura numai cand vedea clestele doctorului veterinar bou. N-a avut de ales si a ramas numai cu o fudulie de bou si acum chiar ca-si luase gandul de la insuratoare, ca daca voia aia de-o lua sa-l mangaie pe fudulii si dadea numai de una si radea de el ? Asa ca mai bine lipsa, lipasa fudulie, lipsa insuratoare.Il chinuia mai rau si un reumatism la copite, ca fiind bou de copil purtase numai potcoave de fier, fara talpa de protectie, asa ca racise si abia acum resimtea asta. Purta sosoni din toamna pana-n vara, cand altii alergau toata ziua, chiar si nepotcoviti pe ulita satului. Avea cu ce se trata, ca stransese ceva cheag de pe faneata inchiriata, faneata care apartinu-se boilor de bunici care i-o lasasera mostenire.                                                                                                                                        De la un timp ii tot dadea tarcoale o vaca mai batrana dar care statea bine cu ugerele, inca tari si ferme cu toate ca fusese mulsa mult in tinerete si care se purta cu coada scurta si cu copitele legate cu snururi de piele de glezne. Ce nu stia era ca asta il supsese pe tatal lui bou toata viata si ca acum voia sa-l suga si pe el. Vaca de ma-sa nu stia de aventura boului sot al ei luat cu cununie si l-a incurajat s-o ia acasa, chiar fara acte ca se poarta acum si intre boi, ca-i mai carpeste si lui o potcoava,ii mai tesala parul si ca nu crede ca-l va lua de bou handicapat pentru ca are numai o fudulie, c-o fi si ea satula de cate fudulii a vazut la viata ei, ca e si ea vaca batrana. Dar surpriza, vaca, asa batraioara cum era n-a vrut decat cu cununie ca, zicea ea, trebuie sa aiba si fiul ei bou cu care venise, nascut din flori ce-i drept, un tata oficial bou si ca boul ei fiu era mai de soi fata de ai altor vaci, pentru ca pe vremea cand era vitel, el chiar se uitase la poarta noua. A luat-o si cu cununie ca incepuse sa-l doara si salele si cica vaca asta de-a luat-o se pricepea bine la tras, pentru ca  lucrase intr-un cabinet de masaj pentru boi, dar nu-i spusese ca de masaj erotic, pana cand intr-o seara, dupa ce vaca si-a pus niste  rom in fan, s-a infierbantat si s- a dat de gol. Da i-a placut si lui mult si n-a zis nimic. Ii punea in fiecare seara pe furis rom sau chiar vodca in fan si se plangea ca-l dor mereu salele. Timpul a trecut si l-am mai vazut pe bou o perioada la poarta, pe banca mancata de cari, dar pe vaca mai putin ca lucra cu ziua pe la atii, care-o mai si mulgeau uneori seara in fanar. Asa mai castiga si ea un ban, mai ales pentru rom, ca devenise dependenta, de-i aparusera pete rosii pe uger si pe sfarcuri. El purta acum si ochelari si fes de bou si din coarne mai ramasesera doar doua cucuie. Ii mai ziceau unii cate ceva cand treceau prin fata portii lui, dar nu mai auzea si facea doar din cap in semn de salut. Se gandea cu regret la ce bou cu greutate fusese el in tinerete si ce bou a ajuns acum si chiar voia sa-si scrie si memoriile de bou, pentru ca reflecta tot mai des in ultima vreme, ca nu e greu dar nici  usor sa fii bou in ziua de azi.

0 comments:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.