Lună: iunie 2018

Aripi catre departe

aripi catre departe

Ploua cu picaturi reci din norii zdrentuiti, pe care vantul ii plimba pe cerul plumburiu. Traiesc cu impresia falsa ca stiu unde merg. Suntem de fapt niste oportunisti, dar tot la mana destinului, asa ,ca niste zmeie lasate sa se inalte brusc si cand credeau ca o sa cucereasca vazduhul ,se simt trase inapoi sau mentinute la o,,cota”mai mult sau mai putin acceptabila. Nu ne inchinam des ,dar ne sperie furtunile si involuntar o facem atunci. Unii nu se tem nici de furtuni ,dar o ploaie le poate smulge lacrimi cand se afla la ananghie. Vrem sa plutim pe aripile vantului ,impinsi cum el impinge panzele corabiilor spre cele colturi indepartate ale lumii. Suntem figuranti muti la minunile lumii ,incercam sa descifram nesfarsitul ei univers …ezoteric.

Stiinta ne-a dus in locuri unde nici cu mintea nu indrazneam sa gandim ca putem ajunge vreodata si ar fi posibil ca intr-o buna zi sa se ajunga si la capatul universului. In regula ,in sfarsit ,am reusit. Dar dupa acel capat ce este? Inceputul altui univers ? Si daca da ,acesta unde se termina ? Si asa mai departe. Ca sa nu mai faci atatea supozitii ,ai putea spune ca nu mai e nimic. Iar e in regula ,e si asta o constatare. Dar ce este de fapt acel nimic ? Si dupa el mai e ceva ? Obosim alergand dupa himere ,nu vrem sa recunoastem si continuam sa alergam. Oare ce-am facut alaltaieri ,ieri ? Daca ne mai amintim ,e inca bine.

Ne conformam pentru banalitati ,avand mereu tendinta sa le punem pe primul plan. Ne pasa prea mult de ce zice lumea. Chiar daca si lumea face la fel ca noi ,daca nu si mai …si. Ne macina orgolii nechibzuite ,numai din dorinta de a iesi in fata. Suntem invidiosi pe cate unii ca au o masina mai buna ,o casa mai mare ,dar nu incercam sa facem mai mult daca vrem cu neaparat sa avem mai mult. Te zbati tot timpul sa nu fii marginalizat ,unii chiar se ploconesc ,se umilesc ,numai sa li se permita sa,,pupe”mana stapanului ,tradeaza la cel mai mic indemn ,cand simt ca li se permita si lor sa roada din ciolanul…gol ,asa cum facea Bastus dupa ce i-a tradat pe daci in favoarea romanilor.

Lacrimile invizibile striga mut si ranesc sufletele cu pumnale cu lame taioase si ascutite. Zidurile care te despart de destinatia aspiratiilor tale ,sunt ca niste baricade in care nu poti sa faci brese ca sa te strecori mai departe. Cand eram mic imi placeau filmele in care actorii aruncau bumerangul ,care daca nu atingea tinta se intorcea tot in mana lor si chiar imi doream si eu unul.Sa nu speri ca daca tu daruiesti ceva ,vei primi,,obligatoriu”si ceva inapoi ,nu ca asa ar fi ,,pretentiile”.Ci numai ,poate ,ca ai vrea sa stii daca apreciaza cineva asta ,fara sa-ti dedice ode si sa-ti ridice osanale. Unii plang ,altii renunta si suferinta ramane singura stapana a sufletului tau ,inghesuindu-ti amintirile. Nu te lasi si speri in continuare ,mai ales daca persoana catre care s-a frant zborul tau plin de speranta ,iti spune ca se bucura daca poate aduce un zambet in privirea ta. O clipa poti sa zambesti ,oricat de pierduta ti-ar fi privirea.Dar nu vrei sa recunosti ,sau nu stii ,sau nu-ti spune nimeni ca zambetele tale sunt paravanul pentru tristetea care te-a invaluit in plasa ei ,cu ochiuri mici ,nemiloase ,care te tin captiv.Nu sunt neaparat niste zambete false dar sunt…amare.

Eu as incerca sa creez un,,efect de bumerang” mai direct ,sa zic asa ,care sa te ajute sa faci un schimb de sentimente ,,din zbor”,ca la predarea-primirea unei stafete . As,,incarca”bumerangul cu toate sentimentele mele ,l-as trimite catre destinatarul dorit al acestora ,dupa ce a fost,,programat”mai intai sa le descarce la acesta ,iar de aici sa preia sentimentele celuilalt ,sa se intoarca cu ele si sa le descarce acum pe acestea la tine. Te gandesti ,atunci cand astepti un raspuns de la cineva ,daca in DEX exista si cuvinte formate dintr-o singura litera ,eu n-am gasit ,in afara de A-ul pe care-l spui la medic ,dar si asta se transforma in Aaaa…Trecand la doua litere ,gasesti si pe DA si pe NU , cu care poti sa ,,lamuresti”pe cineva sa inteleaga daca…da sau…nu.
Trandafirii sunt primiti cu bucurie ,chiar daca si ei au spini in care te mai poti intepa ,insa pretuirea fata de cel care ni-i daruieste face ca si intepaturile sa fie dulci. Nu poti sa smulgi din radacini durerea ,ti-e teama ca,,urma”ar putea sa doara mai tare si sa nu fii pregatit pentru asta. Frumusetea interioara nu se ,,fabrica”in cabinetele cosmeticienilor ,cu rimeluri ,pensete ,creme minune si farduri care sa ,,acopere”goliciunea sufletului. Daca nu te nasti cu ea ,cred ca nu e imposibil sa ti-o cizelezi daca ai curajul sa pariezi cu tine.

Nu esti un candidat la Oscar-uri de mucava si nici nu esti asteptat pe covorul rosu ,chiar daca tu ai vrea sa fii distribuit in rolul principal. Scena pe care jucam accepta si suporta si roluri secundare ,dar poti sa evadezi si sa te ridici de aici si fara indicatii regizorale daca vrei sa-ti dai o sansa. N-am avut ocazia sa cunosc un clarvazator ,nu stiu cum exploreaza el lumea si daca el cunoaste reteta cu care sa,,curete”sufletele oamenilor sau sa recupereze sentimentele pentru care asteptam de undeva un raspuns. Daca l-a gasit cineva si a fost ajutat cu adevarat ,il rog sa-mi dea si mie adresa acestuia. Fa-ti singur curat in suflet ,sterge rautatile cu buretele inmuiat in bunatate ,cauta toate colturile unde acestea s-au ascuns sau s-ar putea ascunde si aspira-le cu parfumul bunavointei. Ingrijeste-ti sufletul ca pe o casa in care te bucuri sa gasesti mereu caldura ,curatenie ,lumina si…liniste.

Fii propriul tau romancier ,modeleaza-ti si indruma-ti ,,eroul”din tine pe drumul cel bun ,fa-l sa nu mai repete greselile trecutului si sa priveasca inainte cu…speranta si…incredere ,chiar daca sunt multe trepte de urcat. Nu-ti,,atasa”aripi de ceara ,care sa se topeasca la prima raza de soare si sa ratezi elanul luat. Ancoreaza-te bine in realitate si fii propriul pilot al dorintelor tale ,condu-le in siguranta catre implinire ,chiar daca turbulentele aparute in cale iti zdruncina uneori increderea sau te ,,indeamna”sa renunti cateodata. Fii increzator ca si tu poti respira aerul marilor si inaltelor culmi ,chiar daca pe unii ii,,imbata”si calca totul in picioare ca sa ajunga acolo. Fii propriul tau anestezist ,taie legaturile,,sensibile” la durere cu cei ce ti-o provoaca ,cu cei care nu te merita ,cu cei care intra cu bocancii in sufletul tau. Daca nu poti sa fii si propriul tau psihoterapeut ,cauta-l pe cel mai bun ,care sa scotoceasca cu bisturiul mintii sale in universul intortocheat al mintii tale si roaga-l sa te mangaie cu voce blanda pe corzile sensibile ale inimii tale si daca te indragostesti de el ,nu ezita sa i-o spui ,chiar daca speranta ca-ti va raspunde va fi,,inregistrata”doar pe listele de,,asteptare”.

Atunci cand am sperat…dar m-ai parasit

,,Lacrimile ploii saruta obrazul pufos al gutuilor asezate cu drag la fereastra.Toamna isi numara zilele pana la predarea stafetei iernii,cand stropii de ploaie vor ingheta si hlamida de stelute cazatoare se va asterne pe pamant.Ai ramas departe si totusi atat de aproape,in inima mea,unde te tin ascuns in taina,de unde nu te pot scoate ca ma doare.
Am nevoie de mangaierea blanda a soaptei tale care sa dilueze putin otrava dulce a dorului revederii.
Vantul duce puful de papadie impotriva vointei lui,pe carari stiute si nestiute,spre destinatii cunoscute si necunoscute.
Te rog,vantule,ia si dorul din inima mea si du-l undeva departe,sa nu ma mai chinuie.
Imi spui ca nu se poate!
Atunci la ce bun forta ta cu care ridici valurile si impingi corabiile in cele colturi ale lumii?
Sa nu-i dai Doamne omului cat poate sa duca si sa indure!
Mie mi-a dat sansa sa fiu aproape de tine,de cineva frumos si bun,care te face sa vrei sa fii mai aproape,fara sa-ti spuna nimic.
Mintea nu mai poate controla inima,sunt indragostita,ies afara si nu mai stiu pentru ce,imi vine sa te caut.
M-ai intrebat daca am numai inima si minte nu.Mi-ai spus ca m-am gasit tocmai eu(aici e dureros,eu am intrat pe ,,interzis”,nu e loc pentru mine)sa fac declaratii,dar crezi ca nu mai judec deloc si ca vinovata sunt numai eu?
Daca cu masina poti sa intri si pe,,interzis” si sa scapi cu o amenda,in sufletul cuiva nu poti sa faci acelasi lucru.Trebuie schimbat indicatorul si pus cel putin cel cu,,sens unic.
Lacrimile se scurg catre coltul gurii,le simt gustul sarat si sunt multumita ca sunt cu tine si ca,cel putin,gandurile te pot aduce aproape,cu zambetul tau dulce,cu sufletul tau mare,cald si bun.
Te-am privit tot timpul cand am fost langa tine,poate mi-ai surprins vreodata privirea,aveam nevoie de asta ca de aer si nu indrazneam sa-ti spun nimic.Poate te-am suparat,insa cuvintele abia asteptau sa fie rostite,dar teama de a fi inteleasa gresit ma tinea pe loc.Ce fel de curaj imi trebuie,de ce sa-mi fie tema ca jignesc?Sa fug de ceea ce mi-e drag,chiar daca e ca un foc mistuitor,care-ti schimba vocea,privirea?Chiar daca o rana se vindeca in timp,ramane urma care e la fel de dureroasa,daca nu chiar mai mult.Pentru mine nu cred ca exista un moment anume cand vine dragostea,poate fi cat de tarziu,nu ocoleste pe nimeni si nu-l ,,iarta”.
Sa ma simt vinovata ca iubesc?
Orice pasiune,cat de mica ar fi,ne poate face sa gresim.
Oricat de departe ar, fi vocea celui drag este cea mai dulce melodie.
O neliniste dureroasa imi ravaseste sufletul si cred ca daca cineva vrea raul cuiva,fa-l pe acela sa se indragosteasca de tine si apoi trateaza-l cu raceala si indiferenta.
Va suferi de cea mai grea boala!
As fi tare curioasa sa stiu daca in cazul in care drumurile noastre se intersectau vreodata ai fi putut sa-mi oferi si mie putina afectiune,ca sa nu zic iubire.Voi incerca sa traiesc cu sufletul pustiu si trist cu toate ca e tare dureros.
Te rog iarta-ma daca te-am suparat!
Esti frumos si jur ca n-am indragit niciodata pe cineva atat de mult ca pe tine.
Esti frumos si cand mi-am repetat acest lucru m-am gandit ca poate eu nu sunt nici macar draguta sau cel putin simpatica pentru a putea sa-ti placa si de mine un pic
Sa fii iubit!
De cand n-ai mai spus,,te iubesc”?
Momente goale,chinuitoare,insotite de sentimente de vinovatie sau de culpabilizare pentru celalalt.
Cine-i vinovat pentru disparitia dragostei,a emotiei,a pasiunii care te fac sa crezi ca poti muta muntii din loc?
Dar oare dragostea dispare cu adevarat sau ochii mintii noastre se inchid o vreme,pentru a nu ne dezvalui ca dincolo de inchipuirea noastra exista un lacas pe care inca nu l-am cunoscut si caruia nu i-am gustat dulceata?
Iubirea nu dispare,nu moare,nu se spulbera in vant,nu se indoaie ca trestia,ori ca pomul zbuciumat de furtuna.Iubirea continua sa ne insoteasca chiar si in culmea izbucnirilor noastre de furie ori de ura.Ea asteapta cuminte si sfioasa,eterna si nezdruncinata sa ne deschidem inima pentru a o cunoaste in forma sa vindecatoare.Noi suntem precum copiii mici care merg mai intai de-a busilea,apoi indraznesc sa paseasca,sa cada si sa se ridice in incercarea instinctuala de a merge in iubire si cu iubire.
Nu-i asa ca ai uitat de cand de cand nu ai mai spus cuiva te iubesc?
Nu-i asa ca te-ai mai putea infiora azi de iubirea care s-ar putea ascunde intr-un gest tandru,ori intr-o surpriza marunta gen,,Azi am facut eu cafeaua pentru tine”?.Ai uitat ca cel ce te iubeste esti mai intai tu.Ai uitat sa stimulezi iubirea in sufletul celuilalt,te-ai mosmondit in asteptarea de a fi iubit si,iata,ai intarziat acolo,pana ce sentimentul disparitiei iubirii te-a legat de suferinta,de sentimente de vinovatie.
Cauta in tine energia de a face in fiecare zi un mic gest pe care nu l-ai mai facut de multa vreme.Daruieste ceva,caci acest ceva este tocmai rezervorul cu iubire,caruia i-ai inchis robinetele atunci cand ai decis,mai mult sau mai putin constient,sa astepti daruri in loc sa le faci.
Ca sa fii iubit trebuie sa iubesti,extinde acest obicei catre lumea inconjuratoare,catre tine insuti si vei intelege ca esti vinovat pentru ca n-ai indraznit sa bati la usa iubirii,cand inlauntrul tau se ascundeau caldura si armonia.Cand vei invata din nou ca iubirea e darul primit si oferit,vei gasi in tine energia care te ajuta sa nu te simti istovit.
Trecem mereu unii pe langa altii si credem ca ne vedem,ca ne cunoastem,dar nu stim daca ei sunt bucurosi sau tristi.Aduceti-va aminte mereu sa va puneti inimile in ochi si sa priviti cu ele pe cei din jur.Sa nu ne risipim privirile si sa nu daruim cu sferturi de masura franturi de bucurie.Nu reusim sa iesim din carapacea care ne face sa ne simtim ca niste prizonieri care nu mai spera macar la o cat de mica sansa de evadare.Ne ferim,ne ascundem de cei din jur,dar poate si ei fac la fel.Ce-i oare de facut?Sa purtam masti si sa le dam jos cand mancam,cand dormim?Da cati oare nu au deja o masca,ori chiar mai multe,folosite in momentele cand cred ca cu ele pot atinge un scop,nedeclarat nimanui si nelasat sa se intrevada mai inainte.
Te caut pe tine,alerg ca o nebuna pe o campie intinsa,fara orizont si imi spun ca trebuie sa am rabdare.
Nici intamplarea nu mai cred ca mi-l poate scoate in cale,parca-l vad in fata mea,pastreaza distanta si nu priveste inapoi.Fac pasii din ce in ce mai repezi,incerc sa alerg si totusi nu ma apropii.Unde se indreapta,ce e la capatul drumului?Ma gandesc ca o sa oboseasca si o sa ma astepte.Nu e asa,isi consuma energia pentru un singur tel parca,acela sa se tina departe de mine si descopar cu tristete ca reuseste.
Flux si reflux,incertitudinile marii la sarutul tarmului.
Nu pune oprelisti inimii si nu regreta ca s-a zbuciumat pentru cineva care nu te vrea.Poate sa-ti para rau ca nu esti atat de puternic incat sa te vindeci singur fara ca sa-ti planga cineva de mila.Sa nu te superi daca el te considera un invins,nu esti chiar tu vinovatul principal.
Fa-ti curaj si iarta!
Sa nu-ti para rau ca traiesti cu senzatia ca macar sarutul buzelor lui dulci ar fi alinat durerea care te chinuie si de care nimeni nu-si da seama. Ce mai conteaza ca anii trec si ca la momentul unui bilant el iti va spune ca DA,era posibil sa…
O lacrima mare a strans in ea toate regretele.As vrea sa ma lase sa pun capul pe genunchii lui,sa-mi rasfire parul cu mana,sa-i simt pulsul langa tampla mea.
Plangi suflet deznadajduit,caci nu sunt ochi curiosi sa te vada,esti singur.
As vrea sa ma astepte la capatul fiecarui drum cu gingasia zambetului lui.E lumina clipei mele de ragaz,emotia si in acelasi timp impacarea cu mine insumi,imi da sentimentul ca nu traiesc in zadar si ca viata trebuie traita frumos.E de ajuns o privire,o soapta,un cuvant al lui pentru ca suvoiul iubirii sa izbucneasca.As vrea sa pot culege toate florile de pe pamant,sa smulg stelele de pe bolta noptilor de vara si sa i le asez in brate,convinsa ca nici cele mai scumpe diamante nu le pot inlocui.Aripa dulce a iubirii misca inima si o pune pe jar,se furiseaza in ea si face ochii sa straluceasca si buzele sa cante.
Inima iti spune ca iubirea este pace,liniste,bucurie si multumire,cand existi pentru cineva si cand cineva exista pentru tine,cand esti…indragostit.
Daca aceste file ti le voi putea darui vreodata sa le citesti, as adauga in final ca sunt coplesita intr-un fel de ganduri si amintiri. Pas cu pas frunzele tremurande ale gandurilor mele se scutura una cate una,lasand sufletul gol si pustiu.
Faptura ta e dorinta si cred ca ma situez in multimea celor care au pierdut un simt elementar si anume putere de a…rabda.
Iti doresc sa fii iubit.Ai facut din mine un om fericit.Iti multumesc si te iubesc.Am sa te iubesc acolo unde vei fi maine sau peste nu stiu cat timp.Sa nu ma uiti,sa nu iti para rau ca te-am simtit odata al meu.Numai al meu.Sa fii bun,sa iti amintesti ca am cantat,am ras,am dansat,ca ne-am contopit odata amandoi.
Te sarut iubitul meu.
Cu dragoste si tristete,te astept sa vii in bratele mele si sa nu-ti mai dau drumul.
A ta,numai a ta.”

Prietenia cartii

Prietena mea cea mai buna este cartea.Ea nu-mi cere nimic, decat s-o privesc,s-o admir,sa-i sorb cu nesat cuvintele pe care le tine rabdatoare pe pagini si care ma plimba pe unde poate nu ai sansa sa ajungi.Si nu in ultimul rand, imi da cele mai bune sfaturi si pot spune ca o iubesc pentru fidelitatea ei neconditionata.
Ca are parfum de vechi sau de proaspat tiparit,ea reuseste sa ne trezeasca simturile,sa ne infioare si sa ne umple ochii cu lacrimile bucuriei.
In ea ne putem regasi poate asa cum suntem si noi,cateodata mai buni,cateodata mai rai,cateodata nepasatori,sinceri sau duplicitari,insa ne invata sa nu dezarmam,asa cum in toate povestile cu final fericit,trebuie ca si noi sa invingem raul,sa fim buni cu toti cei ce merita si chiar si cu cei care nu merita,pentru ca o sa inteleaga si ei mesajul.
Nu numai noi iubim cartile,dar si ele tin atat de mult una la alta,incat stau nedespartite in biblioteca si mai pleaca din cand in cand pe la casele noastre si ca dovada a dragostei pe care le-o purtam,le gazduim cu drag si nu mai vor sa plece.
Sa lasam sufletul liber,sa rupem zabrelele ce-l tin uneori captiv pentru ca si apa care curge linistita are deasupra nori negri care-si revarsa furia si-o fac sa iasa din matca ei si sa provoace suferinte.
Norii care peste noi revarsa sentimente de manie,ura si rautate trebuie bombardati cu tot ce avem mai bun,trebuie secati de toate relele si alimentati cu intelegere,bucurie,liniste si pace si chiar un strop de fericire.Nu orice copac e doborat de furtuna,fiindca a stiut sa creasca viguros,sa aiba radacini puternice ce-l fac de neclintit.

Jurnalul lui Nenelu-Zi 32

Zi 32
Bogdanel se pregatea de zor sa-si sustina, nici el nu mai stia pentru a cata oara, masterat-ul, nu stiu daca am scris bine ca eu am sustinut pe vremea mea examenul de diploma, dar ma rog, nu stiu daca are vre-o relevanta, dar sigur nu aveam termenul asta in dictionar.Nu considera ca lumea susotea pe la colturi ca incearca sa ia masterat-ul de mult timp, dar el era chiar mandru, in sensul ca l-ar fi dat si de o mie de ori, important era ca lui ii placea mult de tot cum suna, avea asa, niste rezonante specifice, particularizate, asa cum auzise el de masters-urile de la roland-garros-uri sau de la wimbledon-uri. Si nu dorea sa-l dea asa, in orice domeniu d-asta de dadeau toti, ce medicina ,ce politehnica, ce inginerii de nu stiu care, nu , slabiciunea lui erau stiintele naturiste si asa ca s- a hotarat sa-si aleaga tema de master din natura, pentru ca natura e un univers nemarginit si noi ne miscam nemarginit si permanent in natura. A fost greu mai mult cu alegerea titlului, ca de dezvoltat subiectul se descurca el si in acest sens indrumatorul lui de proiect, un fost profesor cu o mapa de doctorate luate in mai multe domenii, i-a sugerat ca titlul de proiect sa fie din natura, intr-adevar, dar din ceva ce i-a placut lui cel mai mult cand era mic. Si lui ii placuse mult cand era mic, scuzati ca ma repet, mierea de albine, pe o felie de paine mare, fara unt, ca nu prea se gasea. Ar fi mancat toata ziua miere, da i-a spus cineva ca poate sa dea in diabet. Dar a avut si niste probleme legate de faptul ca racea des si maica-sa l-a doftoricit mai tot timpul cu ceai de tei si nu-si dadea seama el atunci cand o matusa ii spunea mai in gluma, mai in serios, ca s-o lase mai moale cu teiul, ca s-ar putea sa aiba probleme cand o fii sa faca treaba aia, c-o sa fie cam…moale, ca patise ea cu barbatu-sau. Un var mai mare de-al lui, care facuse armata, i-a spus ca efectul ceaiului de tei e identic si la fel cu bromura care li se punea in ceai, ca erau zile cand soldatul care era el uita de …membrul sau, cu toate ca-l purta mereu cu el si-si mai aducea aminte de acesta cand se scarpina, cand facea treaba mica sau cand facea baie, o data pe saptamana, in doua serii, ca la masa. Era prea tarziu, deja, bause o cisterna de ceai, dar mai erau sanse pentru ca acum nu se mai facea armata. Deci, n-a renuntat la domeniu si avand in cap si ce-i bagasera ceilalti despre tei, miere, albine s-a hotarat, dupa o noapte de deliberari cu propria-i constiinta ca titlui proiectului sa fie :,,Impotenta psihogena la trantori in relatiile cu albinele tinere”.Am spus ca s-a hotarat greu deoarece indrumatorul de proiect i-a mai indicat doua titluri de proiect, de rezerva, pentru ca avea niste pile si aflase ca in comisie era una tanara care cand auzea cuvantul impotenta, apropo de titlul ales, se rasucea pe scaun mai, mai sa rupa spatarul si punea niste intrebari de nu mai stiai nici cate pagini are proiectul si iti venea sa te retragi singur. Asa ca a studiat si celelalte doua titluri-tema propuse, tot din mama natura, cum altfel, ca sa ramana in asentimentul candidatului si anume :1.Calcularea vitezei optime de depalsare a melcului pentru reducerea frecarii cochiliei cu aerul si 2.Dresajul unui grup de broaste pentru infiintarea unui cor pe lacul cu nuferi.
Greu, tare greu, pentru ca chiar daca erau din natura, cel putin primul implica si ceva calcule, era vorba si de timp, si daca drumul era asfaltat sau nu, pentru ca intra in discutie aderenta si el nu stia nici daca melcul avea picioare sau se tara si gasise el o formula , dar avea de luat in calcul doua ipoteze : a)daca melcul se deplasa cu coarnele retrase si b)daca melcul se deplasa cu coarnele scoase, in cazul b) fiind sigur de asta, pentru ca chiar el ii cantase unui melc, melc,codobelc si ala scosese coarnele, parca boieresti sau bouresti le zicea. Nu mai pui la socoteala ca se cerea si determinarea greutatii cochiliei, si-ti trebuia volumul, densitatea si cine dracu auzise din ce e facuta cochilia care nici macar n-avea si ea o forma regulata, macar trapez sau piramida.
Cat despre varianta cu broastele si cu corul lor lacustru nici nu vrea sa auda, ca auzise el ca de la astea poti sa iei raie sau sa-ti faca cineva farmece cu ele.
Era intr-o mare dilema, ii mai promisese si aleia de-o cunoscuse la balul bobocilor, ca dupa ce-si ia master-ul o duce la satul de vacanta din Mamaia ca sa se suie pe taurul ala de nu-l strunea nimeni.
Dar nu, s-a hotarat, si dupa ce a discutat cu indrumatorul lui de proiect, ca ce mi-e un an, ce mi-e doi, sa nu mai sustina acum master-ul si sa-l dea la anul si sa se orienteze pe o tema de la master chef, chiar daca ajunge la cutite. Avea indrumatorul mapa plina si de din astea si era chiar incantat de ce subiecte tentante erau, ca: ascutirea cutitelor pe catarama de la curea, taierea pizzei fara sa se atinga platoul si calculul dozei de alcool rafinat turnat in visinata impotriva muierii visinelor.
Oricum, nu voiam s-o mai spun si pe asta, dar cand s-a intors acasa si a aflat tacs-u de ce savant avea el in casa si nu stia, i-a tras o chelfaneala pe cinste, chiar cu o curea cu catarama si i-a zis ca a doua zi sa se scoale de dimineata, ca merge cu el sa-l inscrie voluntar in armata, macar o perioada de timp, ca poate-i mai vine mintea la cap. Nu mi-l imaginez cum se va chinui sa se chinuie sa plece cu stangul inainte mars, dar sunt sigur ca nu se va atinge de ceai si ca va striga si el…hai liberare.

Incotro…incognito ?

Intr-un fel sau altul, m-am obisnuit uneori, ca sa spun asa, sa ies din tiparul globalizarii si nu stiu inca daca noi, sau unii dintre noi sunt pregatiti sa gandeasca cu glas tare, sa vedem daca avem increderea si siguranta ca memoria nu ne neglijeaza trecutul sau ne joaca feste. Sa vedem daca suntem pregatiti sa aflam adevarul, dar mai ales daca putem avea vocatia sa-l acceptam asa cum este el, fara sa ne uram sau sa ne suspectam, sa nu ne atacam cu orice prilej, sa nu purtam doar masca unor vorbe frumoase sau sa scandam lozinci in care nici noi nu credem. Imi amintesc cu emotie cand m-am asezta pentru prima data in banca, ca elev, dupa ce mama m-a tinut si m-a condus de mana de acasa pana la scoala.Am mangaiat cu bucurie in suflet cartile. Cu trecerea timpului mi-am dat seama ca printre drepturile(daca termenul nu e prea pretentios)oricarui om, fie simplu, dupa vorba, dupa port cum ar zice poetul, cel la invatatura are un rol important pentru destinul acestuia si sunt convins ca din aceasta perspectiva nici o victorie nu este inutila.M-am bucurat de acest drept, avand posibilitati sa nu abandonez scoala,sa-mi pot procura carti, cursuri, avand acces la biblioteca, abonamente la reviste de specialitate si nu in ultimul rand de gustul si ravna pentru studiu cultivate in suflet de parintii mei, pentru care le sunt profund recunoscator.

Chiar daca poate fi  un revers al medaliei, nedorit de nimeni, faptul ca unii sunt frustrati de acest drept, ca mai sunt localitati, oriunde in lume,  fara scoli sau cu ele in stare de ruina, neincalzite sau la care copiii ajung dupa ce parcurg multi kilometri, uneori chiar pe jos, ca sunt parinti care n-au cu ce sa le cumpere cele strict necesare, care datorita neajunsurilor prefera sa tina copiii langa ei pentru a munci sau a cersi, in toate aceste cazuri nu trebuie sa renuntam la a incerca sa nu fie rea vointa, sa ajutam cat putem si sa infranam viciile, indecenta si pornirile meschine.Toti avem dreptul la invatatura, la a ne folosi inteligenta si capacitatea pentru a ne afirma intr-o societete in care sa nu mai existe frustrati de acest drept si este si de datoria noastra, a tuturor sa facem in asa fel si pe cat posibil ca de lumina invataturii sa se bucure toti.Sa ne maturizam, fiecare in pielea lui, sa ne placa ce facem, sa fim independenti si sa nu mai consideram ca a ne castiga singuri existenta este o expresie demodata. Sa abandonam mentalitatea ca trebuie sa urmam un drum trasat cu precizie de cineva, de la care nu trebuie sa te abati.Sa nu lasam pe altii sa faca in locul nostru ceea ce putem face singuri, chiar daca suntem totusi oameni supusi pacatelor, ca putem avea si momente de lasitate, de deruta sau devenim uneori prea comozi si renuntam prea usor.

Chiar daca unii iti fac ochi dulci rimelati cu arta prefacatoriei nu trebuie sa fii necrutator si sa nu-i lasi sa-si fluiere in vant frazele inutile, pentru ca probabil au crescut intr-un climat al nesinceritatii si n-au avut curajul sa se priveasca macar o data intr-o oglinda si sa-si vada afisate infantilismul si duplicitatea.Exista si destui oameni cinstiti care au curajul sa priveasca in fata lumea, sa o fotografieze cu ochi patrunzatori si sa sa dea la o parte maruntisurile care incarca inutil ecuatia vietii, dar tot la fel exista oameni care cred ca balanta trebuie sa se incline numai inspre partea lor, care au cu ei lentile cu care privesc altfel lumea, numai si numai din perspectiva care le convine.

Chiar si suferinta te face mai lucid ca sa reusesti sa depasesti obstacolele si  sa faci primii pasi pentru a te descatusa din inchistarea unor principii care te pot conduce pe cai gresite. Pe unii iin preocupa numai cariera, se limiteaza numai la universul lor inconjurator preferand sa taca si sa te excluda din acesta.Cei care s-au sacrificat, buni sau rai, ca de-alungul timpului au reusit sa construiasca frumuseti care dainuie si acum,  au fost pusi unii, la loc de cinste, unii, au fost uitati, , dar chiar  daca nimeni nu vede exista cineva care se gandeste si la ei pentru ca au stiut sa sfideze chiar propriile temeri, lasitati ,indecizii, destinul sau orgoliul.Nu poate nimeni merge din victorie in victorie, pentru ca si in sport,,lanterna”campionatului poate invinge liderul, chiar daca pentru lider, oricat de autentic ar fi el, acest ,,eveniment”nu era trecut la pierderi planificate.Conteaza mult ce samanta sadim pentru ca si firul care va rasari, oricat de firav ar fi, trebuie sa aiba puterea de a infrunta ploaia, vantul si arsita si sa creasca inalt, puternic si viguros.

Avem propriile nedumeriri, ne revolta rautatea, egoismul, lasitatea, dar acestea nu trebuie sa devina traume, nu trebuie sa alimenteze idei false si preconcepute sau sa inhibe spiritul.

Sa nu distrugem niciodata pe cineva pentru a ne salva  pe noi, cautand apoi justificari fara noima, sa regretam prea tarziu ca am facut o nedreptate si sa te trezesti ca esti singur pe un drum  pe care credeai ca te asteapta numai coruri de aplauze. Trebuie sa te cunosti in primul rand bine pe tine ca sa-ti poti asuma riscuri si sa nu fii obligat sa te opresti des din drum ca sa te intrebi daca e bine ce ai facut.Inconstienta poate fi o arma periculoasa, chiar daca nu cu doua taisuri , dar cu el indreptat catre tine, pentru ca poate dezlantui instincte primitive pentru care cei din jur te trateaza cu repulsie.Sa facem tot posibilul sa nu ne autodistrugem, sa nu ne fie rusine cand cineva ne judeca pentru ce am facut si daca o meritam, chiar daca am avut numai intentia sa de desprindem din suficienta sau anonimat.Suntem oameni, care au si ei placeri…omenesti, cum altfel,  si traim printre oameni, unii dintre ei mai curiosi sa afle si sa vada ce facem noi decat sa se preocupe de ce fac ei.

Asa cum marea vine si imbratiseaza  scurt cu valurile ei  tarmul, se retrage dar se intoarce cu aceeasi pasiune, asa si noi trebuie sa ne mangaiem cu sentimente de iubire si dragoste, sa nu ne hranim cu iluzii, sa nu schilodim sufletul nimanui si sa facem eforturi sa putem asculta si atunci cand suntem criticati. Sa nu ne consideram niste condamnati care asteapta scurgerea timpului printre coridoarele lungi ale destinului, sa nu lasam ca sufletul sa fie invadat de furii nebune sau dorinte obscure alimentate de instinctul viciilor. Nu trebuie sa ne sustragem din calea realitatii, chair daca uneori nimanuia nu-i pasa de nimeni, sa nu cerem recompense pentru binele facut, sa nu ne ascundem dupa argumente inventate, pentru ca in viata, asa cum e ea, mai buna sau mai rea, trebuie sa privesti cu incredere inainte, fiindca nu e ca intr-o sala de sedinte unde totul, bine sau rau deasemenea, se decide si se stabileste prin vot, la care participa uneori si ti-l dau chiar si cei care nu te cunosc.

La rascruce de drumuri si de vanturi sa nu dam dovada de slabiciune, de nesiguranta, sa avem increderea si convingerea ca suntem in stare sa pornim in directia cea buna, chiar daca traiectoriile noastre nu pot avea mereu aceeasi cale…si chiar daca pasii sunt, uneori, timizi la inceput.

Hoinar cu gandul

Ma simt ca un robot, dar cu loialitate

Si nu ma cocosez chiar daca vantul bate

Ma duc la balamuc, striga unul odata

Ca n-am un ban in buzunar sa-mi trag si eu amanta

Ca aia din parcare, cu toace si poseta

Ce-o plimba unul noaptea sa joace la ruleta

M-am dat la ea odata, asa, cu binisorul

A zis ca s-a lasat, prefera  vibratorul

Nu sunt handicapat si ma cam doare-n coate

Ca fluiera arbitrul la faulturi din spate

Sa intri pe facebook, sa vezi ca am profil

Am chiar si patratele si oua de un kil

Nu pot sa ma decid daca sa merg la mare

Ca nu stiu sa inot si n-au nici salvamare

La munte nu prea vreau ca te cam plictisesti

Si daca vine ursul ai sanse s-o belesti

De-as fi in top 300, mi-as trage-o croaziera

C-acolo nu mai stai s-astepti la bariera

De-ar fi sa merg cu trenul as vrea cu mocanita

Sa gust slana, palinca si sa mai uit de pizza

Ieri am mancat in piata o fleasca de kebap

Ce-o piperase ala de-o luai din loc la trap

Era frumos odata, pe vremea mea, ehei

Cand Nica se juca cu pupaza din tei

Si nu lasa sa-i scape nici musca cea mai beata

Ceaslovul le pleznea, chiar zece deodata

Nici capre nu mai sunt, cum avea Irinuca

Ci catelusi in lesa plimbati cu trasurica

Noroc ca dis-de –dimineata bausem niste lapte

Ca cucul cel parsiv cantase mai din noapte

N-am vrut ca sa ma spurce, sunt cam suspicios

Pe aici asa se zice, ca e cam pagubos

Un fost coleg de-armata de fel din Dorohoi

Mi-a dat un telefon sa afle, ce-i cu pilonul doi

I-am zis ca n-am habar cu leii astia grei

Eu sper sa ma-ncadrez pe la pilonul trei

N-a mai plouat de mult, macar un strop de gel

Ce-o sa mai bata vantul prin bietul portofel

La unii chiar pisica e moarta in cotet

In locul purcelusei, acum la mare pret

Nici balega de vaca nu mai e ce a fost

Acuma prin gradini se-mprastie compost

Chiar si Joiana noastra, frumoasa si baltata

Nu se mai lasa mulsa, de toti, ca altadata

Acum are rivala, pe Holstein, tot o vaca

Da lapte cu galeata si ugerul nu-i seaca

Dar cum nu am fanete, imi iau motocultor

Si de ma fac al dracu ii pun televizor

Sa pot vedea si meciul atuncea cand prasesc

Ca lumea sa nu spun ca stau si lenevesc

Ii pun chiar si remorca sa merg pe la padure

Sa iau un brat de lemne si cativa fragi si mure

O iau si pe vecina ca vrea niste urzici

Ii trag o tavaleala s-o umplu de basici

Nevasta e la bai c-o dor niste oscioare

Si zice c-ameteste cand sta mult in picioare

Iar eu de-o saptamana mananc doar fripturici

Ce-i drept, asezonate, cu bere si cu mici

Vecina Marioara, cu casa mai in vale

Va trece mai pe seara sa-si ia niste sandale

Din alea fara tocuri, la glezne cu curele

Sa poata fugi iute de-o bate iar Pandele

I-am sugerat sa treaca prin spate, prin gradina

Mi-a zis c-abia asteapta si chiar de-acum suspina

Am incercat cu Veta, ce sta chiar langa mine

Dar m-a lasat odata cu pantalonii-n vine

Mai e si Aurica, dar asta-i cam fudula

Nu,nu e de urechi, ii place mult de Bula

Joi merg pe la oras sa-mi iau o inghetata

Pe la gradina zoo sa vad o impaiata

Sa pribegesc pe strazi, e oare nostalgie ?

Prin parcul cu castani s-ajung la berarie

Seminte si covrigi impachetati in sare

Sa ma gandesc cu dor la plaja de la mare

Mai e o saptamana, se-ntoarce si muierea

Sa-i dau bataie acum, c-apoi pa cu placerea

Ca vine de la bai si-o sa stea sus in pat

Mai rau ca in armata sunt monitorizat

Stiu de pe-acum reteta, simt c-o sa fac clabuci

Cand ma gandesc cum este salata de laptuci

Jurnalul lu Nenelu-Zi 31

Zi 31

Nu stiu cum se face, dar cred ca cei de la emisiunea,,De la lume adunate si-napoi la TV date”imi cunosc programul, sau stiu ca ma uit la ei cand ploua sau e cald, ca mai adineauri a plouat cu basici , ca prea a pripit soarele, cum se spune in popor si am deschis TV-ul, dar cu noroc, in sensul ca daca era vreo pana de curent, te uitai mult si bine la bec sa vezi cand vine la loc.Asa, si cum va spuneam am dat iar peste ei si n-am rezistat tentatiei sa schimb canalul, ca trebuie sa recunosc ca a inceput sa fie interesant prin originalitatea stirilor si am inceput sa am si nitica bafta pentru ca nu mai pic pe publicitate. Gata, ca au inceput stirile: Read more… »