Lună: iulie 2018

Mi-e dor

mi-e dor

Dor
Ce dor imi e acum de pasii de-altadata
Ce te-aduceau incet pe banca de la poarta
De serile promise de maini imbratisate
De licarul sperantei abia infiripate
De frunze ravasite de vant ca intr-o ploaie
De plete despletite pe patul din odaie
De norii zdrentuiti ce se topeau in soare
De zilele senine pe plaja de la mare
Esti ca un vis frumos din basme de-altadata
Cu feti frumosi si zane din lumea fermecata
Mi-e dor de juraminte sub bolte instelate
Mi-e dor de-o sarutare de buze insetate
De-o-mbratisare dulce in nopti cu luna pline
Cand pe cararea veche te asteptam pe tine
Vacante-ndepartate in zbor spre fericire
Mi-e dor de-al tau parfum ce-mbata cu iubire
Mi-e dor de pajistea cu flori in care te-ascundeai
Ecoul din padure pe care-l tutuiai
Erai ca un copil cu ochi catifelati
Visand misterios corabii si pirati
Catarge inaltate cu panze-nvolburate
Mi-e dor de-un vant nebun cu valuri inspumate
Mi-e dor de-a ta tacere ce mintea-mi scormoneste
Mi-e dor la ceas de seara sa-mi spui cate-o poveste
Si sa-mi soptesti duios, cu vocea ta cea blanda
Ca prin oceanul vietii sa-nnoti catre izbanda
Suspine hoinarind prin amintiri pastrate
Mi-e dor de-a ta privire cu gene rasfirate
De ochii tai frumosi, chiar si inlacrimati
De pasii tai inceti cu-ai mei impreunati
De aripile-ntinse spre zari indepartate
De munti inzapeziti si turnuri de palate
De cerbi, de ursi, de blande caprioare
Ce urca sus pe creste cu varfuri catre soare
De primavara, vara, de toamna si de iarna
Prin care poti sa-ti plimbin iubirea cea de taina
Copilarie dulce cu lanuri inspicate
Cu maci rosii de sange din rani nevindecate
Mi-e dor de un castel de apa si nisip
Mi-e dor sa am aproape surasul tau pe chip
Mi-e dor si-n suflet strig ca te astept mereu
Ca te astept chiar daca vii cu ultimul troleu
Mi-e dor pe o faleza cand soarele rasare
Sa bem cafea fierbinte in dulce-mbratisare
Mi-e dor desculta sa te plimbi prin roua diminetii
Sa pot sa-ti spun ca te iubesc in zorii batranetii.

Suta de romani-sondaj 2

SUTA DE ROMANI-sondaj 2
Am profitat de vacanta si cum la mare da lumea buluc ca pe stadion(sa nu mai zica cineva ca n-are lumea bani) am continuat sondajele, printre turisti de data asta.
Puteam sa intreb mai multe sute de romani,dar am cam ramas in intarziere,pierzand mai mult timp cu cei asezati pe sezlong,ca ma lasau sa stau si eu pe un colt,neavand niciodata bani sa-mi inchiriez si eu unul,macar pentru o ora,mai ales cand eram obosit mai rau decat aia de vindeau porumbelul,namolul sau aspra de baie.
La anul o sa incerc si la munte,ca poate strang si ceva afine,nu,nu pentru ceai,ca sunt sanatos,ci pentru ca are frate-miu o tuica de pruna buna rau de tot si salivez de acum gandindu-ma ce afinata o sa iasa.
Dar ne-am luat cu vorba si vreau sa trec repede in revista ce-a mai zis suta noastra de romani asezati cu burta si balcoanele la soare si sa-i zicem:
1.Am intrebat 100 de romani:
De ce nu se inghesuie romanii sa mearga si ei macar o data pe luna?
Raspuns,,a”(35 din 100):Pentru ca le-a spus Prunariu ca daca nu au plumb in talpile bocancilor pot sari tot timpul ca Hopa-Mitica.
Raspuns,,b”(40 din 100):Pentru ca s-ar putea sa nimereasca luna in faza de patrar si ca le e teama sa nu paseasca in cealalta zona a patrarului si sa cada si ca nu sunt siguri daca parasuta din dotare rezista sa treaca prin toate straturile atmosferice pana cand ajung pe pamant,daca au noroc si nu nimeresc in ocean.
Raspuns,,c”(25 din 100):Pentru ca n-au inteles despre ce luna e vorba,parerile fiind impartite,facandu-se referire la faptul ca anul are 12 luni.
2. Am intrebat 100 de romani:
De ce s-a blocat suflanta la extragerile LOTO de duminica ?
Raspuns,,a”(45 din 100):Pentru ca au ros soarecii cablurile electrice si furtunele de aer.
Raspuns,,b”(55 din 100):Pentru s-a imbatat motocompresoristul si n-a mai avut cine sa bage aer in suflanta.
3. Am intrebat 100 de romani:
De ce nu se angajeaza la mare si salvamari nudisti?
Raspuns,,a”(10 din 100):Pentru ca pielea e mai sensibila in zona feselor si in partea opusa acestora putandu-se produce arsuri care ar necesita cheltuieli cu cremele de protectie si de personal care sa tina locul pe durata concediilor medicale.
Raspuns,,b”(90 din 100):Pentru ca o gramada de femei ar trece de buna voie de geamandura si ar solicita sa fie salvate de acestia,dar fara sa fie folosite barcile, ci numai ,,bara” de tractiune din dotarea salvamarilor.
4. Am intrebat 100 de romani:
De ce cred romanii ca in viitorul apropiat vor avea pensiile mai mari?
Raspuns,,a”(55 din 100)Pentru ca se vor micsora cele ale alesilor care n-au mai mult de un mandat.
Raspuns,,b”(45 din 100):Pentru ca la grupele pentru care se acorda spor de vechime se vor adauga grupa mica de la gradinita si grupa sanguina.
5. Am intrebat 100 de romani:
De ce mai ara inca romanii cu boii?
Raspuns,,a”(65 din 100):Pentru ca boii pot sa intre si sa are si in locurile unde nu pot sa intre tractoarele.
Raspuns,,b”(35 din 100):Pentru ca cei care mai ara inca cu boii sunt mai boi decat boii care ara.
6. Am intrebat 100 de romani:
De ce vor romanii ca sa se desfasoare campionatele de fotbal europene si mondiale pe Luna?
Raspuns,,a”(50 din 100):Pentru ca pot sari gardurile sa bata arbitrii,chiar daca sunt inalte.
Raspuns,,b”(35 din 100):Pentru ca aici se poate sari sus de tot la cap si la capitolul asta cu saritul la cap suntem tatici.
Raspuns,,c”(15 din 100):Pentru ca datorita detentei mari pe care o ai aici, portarii ar sari si la mingile centrate la 16 metri sau n-ar mai iesi nici o minge afara dintre cele sutate in tribuna.
7. Am intrebat 100 de romani:
De ce credeti ca au fost cazuri cand s-a ciopartit penisul pacientilor operati?
Raspuns,,a”(25 din 100):Pentru ca s-au confundat ochelarii obisnuiti cu cei care aveau lupa si s-a crezut ca il au prea mare pentru sliturile normale ale pantalonilor.
Raspuns,,b”(75 din 100):Pentru ca la discutiile avute inainte de operatie cu sotiile pacientilor,aceastea au spus ca vor ca sotii lor sa aiba scula in genul,,3 in 1”,cum au auzit ele in niste reclame si s-a inteles ca trebuie sa li se faca ,,pe dintrei”.

Suta de romani-sondaj 1

Suta de romani – sondaj 1
Dupa cum se stie,in Romania,sondajele de opinie sunt la mare cautare,fie ele comandate sau nu.
Dar parca mai frumoase sunt cele in direct,stiti,ca doar v-ati uitat la ce incearca unii sa ghiceasca ce cred vreo suta de romani.Cu cat ii bunghesti pe mai multi despre cum cred ei ca stea treaba,cu atat creste si golaverajul tau.
Si ce mi-am zis,ia sa intreb si eu cate o suta de romani despre probleme existentiale,serioase,nu cu ce se imbraca atunci dupa ce ies de la nudisti sau cum se acreste vara ciorba fara otet.
Si iata cateva suta la suta reale,asa cum a fost si suta de romani sondata.
Am intrebat 100 de romani:
1.De ce mananca romanii salam si masline cu E-uri?
Raspuns(99 din 100]:Deoarece asa simt si ei ca au intrat in E-uropa.
2.De ce o au romanii mica?
Raspuns(raport nedefinit):Aici s-a creat o confuzie,deoarece barbatii s-au gandit la pensie,iar femeile la cu totul altceva si nu se mai puteau opri din ras.
3.Ce categorie de romani se caca in fundul gradinii si nu la W.C.?
Raspuns,,a”(25 din 100):Taranii,ca astia nu au WC-uri.
Raspuns,,b”(75 din 100):taranii care au hemoroizi si rudele de la oras cand ii viziteaza(si au aceeasi problema),pentru ca se sterg la cur cu plante benefice in aceste cazuri si care ii scapa de hemoroizi dupa trei stergeri consecutive(experimentat pe subiecti voluntari cu fonduri de la clubul,,Forta vindecatoare a naturii”).
4.De ce nu se spala pensionarii pe dinti dupa sarbatori?
Raspuns(100 din 100):Deoarece carnea se pastreaza cel mai bine intre dinti si asa se simt satui pana la la urmatoarea sarbatoare,cand se refac proviziile
5.De ce le e teama la romani de avion?
Raspuns(55 din 100):Pentru ca au auzit ca avioanele sunt supraincarcate,deoarece iau si trenul cu ele si-l coboara la aterizare
6.De ce multi copii din Romania nu sunt atrasi de INTERNET?
Raspuns(53 DIN 100):Deoarece o mare parte din acestia au stat la INTERNAT
7.De ce nu exista piste pentru biciclete pe soselele din Romania?
Rapuns(95 din 100):Deoarece soselele s-ar comprima mult pe latime,ar ramane o singura banda si ar fi necesara montarea de indicatoare cu,,SENS UNIC”.
8.De ce beau romanii spirtul filtrat prin felia de paine?
Raspuns(97 din 100):Ca sa nu zica lumea ca beau pe burta goala.
9.De ce-si schimba romanii chilotii doar o data pe saptamana?
Raspuns(100 din 100):Deoarece isi amintesc de asta atunci cand fac baie si nu mai pot sa-i traga din cur ca s-au lipit.

Incertitudini

Incertitudini

Singur te caut în noapte pe faleza tivită cu melancolie de spuma mării.Nu am pe cine să întreb, corăbierii sufletului meu au umflat pânzele și au trecut linia orizontului cu gândul că poate ai plecat departe către cele zări îndepărtate și să încerce să te aducă înapoi. Vântul îmi șoptește că mi-au făcut cu mâna, dar am întârziat startul și tot el mi-a spus că atunci când se vor întoarce mă vor ajuta să te caut. Să nu renunț, îmi spun, că oriunde ai fi, departe sau aproape, vocea ta va intra în armonie cu susurul valurilor și mai devreme sau mai târziu o voi auzi. Am fost și n-am fost unul lângă altul, am iubit numai cu sufletul și am smuls spinii care s-au agățat de el pe drumurile grele și abrupte pe care le-am străbătut ca să ne găsim. Ca să păstrezi ceva trebuie ca mai întâi ca să-l câștigi, trebuie să poți să cânți fără să-ți fie frică de stafii pe care nu le vezi și care bântuie prin povești vechi și îmbătrânite.Castele de nisip se năruiesc sub pașii care nu renunță să te caute.Singur te caut în noapte cu mintea și cu ochii deschiși, care încearcă să găsească un firicel de lumină pe care să mă strecor până la capăt, clădindu-mi o logică săracă in argumente.Simt nevoia să-l scot și pe celălalt din mine și să-l rog să te caute și el în altă parte.E de acord, dar te întreabă : unde ? Nu ai repere, nu știi, visezi și veghezi peste întinderi albastre și peste care scânteiază făclii de stele ce lucesc purtate de coama valurilor. Furtuni amenință să te zdruncine și vraja argintie a lunii zugrăvește contururi de umbre albe născute din spuma mării.
Îți dorești să te înțeleagă cineva și chiar ajungi să te întrebi : cine ești ? ce crezi și în ce crezi ? ce e sigur și ce nu ?
Pășești parcă pe scena absurdului și totuși nu vrei să fii un actor care joacă intr-un teatru ieftin numai de dragul că poate te crede cineva magnific, chiar dacă nu ți se oferă nici măcar o statuetă simbolică. Suferi, taci și faci eforturi să nu te târăști, știi că există înălțimi pe care și tu poți să arborezi steagul reușitei.
Speranță, zâmbete și vise strânse in pumn vor să fie eliberate și știi ca numai dacă-l deschizi poți să strângi sau să-ți strângă mâna cineva.Speranța nu te lasă să te târăști și-și deschide aripile și te face mai îndrăzneț.
De ce oare pentru mine lumea se învârte numai in jurul celei pe care o caut, de ce vreau să impun o ordine pe care ea n-o acceptă nici măcar dacă știe că te afli la răscruce de drumuri ? O rogi să risipească iluziile că nu poți înainta către ea, să domolească curentul prin care înoți cu disperare și să înțeleagă că nu simulezi și că scopul nu e să distrugi o cetate ale cărei porți ea le ține ferecate.Mi-e dor de glasul ei rostit prin gânduri așternute pe hârtie, de nerăbdarea de a da semnalul mereu a câte unui început pentru care nu dorești să existe și încheiere. Nu vreau să te rog să te întorci la mine pentru că nu vreau să cred că ai plecat.Cât de mare e lumea și mă gândesc ce eforturi ar trebui să facem s-o reducem la un mic univers în care să ne regăsim și să pășim doar noi doi.
Te aștept să punem capul pe o pernă moale și lacrimile fericirii să o ude alinând rănile nevăzute și sângerânde. Să ne plimbăm din nou prin ploaia de frunze răvășite de vântul nebunatic și să ne punem dorințe pictate pe șevaletul sufletului. Nu întotdeauna lacrimile înseamnă durere, ele pot fi și o tandră mângâiere ascunsă în inimi.
Nisipul pe care apa mării îl sărută cu aceeași pasiune zi și noapte păstrează pașii tăi și-mi încredințează taina că ai trecut pe aici, că ești aproape, că au auzit sunetul vocii tale și că mă ajută să-mi lumineze calea către tine.
O flacără mică pâlpâie mereu și alimentează speranța, aprinzându-se la cel mai mic semn al tău care-mi dă de înțeles că pot avea și eu un loc lângă tine sau cât mai aproape.Fire de nisip auriu ți se împletesc în păr, ale cărui șuvițe vântul le plimbă pe spatele tău și uneori în față, mângaind obrajii.Respirăm încredere și hotărâm că nu e bine să risipim cuvintele unde cel mai bine s-ar descurca brațele cu o mângâiere, zâmbetul cu căldura și sensibilitatea lui sau ochii care pot spune atâtea sau totul.
Parfumul teilor și salcâmilor înfloriți să-l aduni în stupul sufletului și de acolo să-l împarți cu măsura bunătății la toți cei care sunt ancorați în speranță.Viața e un permanent duel, unde adversarii se perindă de la o zi la alta și care mereu au tendința să schimbe armele.Trimite către fiecare bumerangul tău încărcat cu bucurie și fericire și așteaptă-l să se întoarcă cu aceleași sentimente.
Ești ca un fulger care a spintecat noaptea amintirii și a luminat cărarea pe care te-am așteptat mereu și pe care te mai aștept și acum.
Am oprit și eu un licăr din el, cu care din când în când încălzesc tremurul ce mă cuprinde atunci ca și când aș fi ieșit din apa mării iarna…atunci când e rece.

Nea Ilie

Nea Ilie
L-am vazut deuna zi pe banca, la poarta , pe poate cel mai varstnic din comuna, cel putin la momentul acesta si mi-am amintit ca-mi povestise o vecina odata ceva din povestea vietii lui.
Nea Ilie Hogeac se nascuse acum vreo 81 de ani daca mai tinea el bine minte numarul anilor, intr-o comuna razleata, Scufundatele, al carei nume nu era predestinat cum se intampla in multe cazuri, pentru ca era situata pe culmea unui deal, fara curent electric si apa, ca sa nu mai zicem de vreun magazin sau macar un birt afumat.Se ajungea greu aici, primavara si toamna mai ales, trebuiau musai cisme sau bocanci, noroiul trecand de multe ori de glezne.E adevarat ca se mai aducea, odata la patru sau cinci ani cate o caruta, doua de balast si in cazuri fericite cate o bascula, dar pamantul care curgea la vale din cauza ploilor il acoperea repede, bagand sub el straturi, straturi de balast. Cred ca un geolog neavenit, daca-si facea de lucru cu niste sondaje in acest teren, ar fi jurat ca aici au fost inceputurile epocii de piatra. Dupa ce se pensionase se mutase in casa batraneasca situata mai la vale, langa o sosea, chipurile, mai bine zis langa o pelicula ingusta de asfalt, care abia permitea sa treaca doua biciclete una pe langa alta, iar in cazul cand trecea cate o masina toata lumea statea in sant.Copiii il porecleau nea Ilie butelie, ca nu bagase gaze din moiv ca conducta trecea pe cealalta parte a soselei si el n-avea bani pentru subtraversare si racordare.Se ducea la doua, trei luni cu caruciorul sa schimbe butelia si cum nu mai vedea prea bine nimerea cate una cu robinetul defect, sau cu ghiventul, cum spunea el, stricat si luase de cateva ori foc cand o probase cu chibritul sa vada daca are scapari.Ii promisese un nepot care plecase afara ascuns intr-o turma de boi pentru export ca o sa-i dea el bani pentru gaze dupa ce reuseste sa injghebeze p-acolo vreo afacere. I-a dat pe dracu, ca a venit cu un jaf de masina la care a pierdut mai intai toba la trecerea peste primele gropi din asfalt.Se chinuise sa invete la lampa cu fitil cu gaz si sticla de lampa numarul 11, isi amintea si acum si-si pusese ambitia sa se faca maistru la oteluri speciale sau la turnatorie cum ziceau unii. A reusit sa ajunga simplu otelar, ca toti ii spuneau ca n-are patalama la mana. E adevarat ca n-a inteles niciodata diagrama aia sofisticata fier-carbon, de unde isi mai amintea ceva de cementita si ledeburita, atat si nimic mai mult, dar era bun la practica si asta l-a mai tinut cat de cat pe linia de plutire. Ca i-au zis multi, fa ma si tu o facultate la seral, ca nu e mare scofala, n-ai vazut p-ala lu Pantilica, ca cu un caiet d-ala mai mare, studentesc cum ii zic astia mai tineri, a facut si el facultatea, la urgente si cica da si master-ul si daca-l ajuta Domnul o pune si de un mic doctorat acolo.
A stat un pic pe ganduri si nu stiu cand trecura trei ani, fara masterat si-l pusera maistru pe sectie, ca cica se puteau echivala anii facuti, fara masterat, cu functia si calificarea de maistru, dupa ce mai dadea o proba practica, pe care de fapt a luat-o fara probleme. Daca interpretai putin, ce mi-era maistru, ce mi-era mester, ce mi-era mesterat, pardon, masterat.Cel mai rau ii parea ca in astia trei ani s-a chinuit rau cu matematica, ca i-a zis unul : ba, tabla inmultirii, ca tabla inmultirii, ca n-o fi mai sofisticata ca tabla ondulata, adunarea si scaderea nu-i bai, ca ai degete si la maini si la picioare, insa au scos astia niste calculatoare d-alea mici de birou, ca doar apesi pe cifre si-ti afiseaza rezultatul, dar cele mai importante raman derivatele, ca ia gandeste-te, de exemplu, ca te repartizeaza poate la o fabrica de lapte. E, si aici e nevoie sa stii cum e cu derivatele, mai ales ca din lapte se scot multe derivate, stii doar, ca unt, smantana, branza, cascaval si lapte batut. Dupa ceva timp si-a dat el seama ca derivatele din matematica nu se mananca precum cele din lapte, dar ce sa mai, a trecut si asta. Acum, avand si oarece functie, trebuia, macar la sfarsit de luna sa semneze si niscaiva acte, dar cel mai mult se speria de pontaje, ca chiuleau unii pe capete sau schimbau turele de nu se mai nimerea niciuna. A inteles cand i-a zis unul ca nu era bun de primar, ca ala semneaza fara sa se uite si nu pateste nimic, ca trag aia de au intocmit actele, dar in acelasi timp nu intelegea de ce mai e nevoie de primar. Incet, incet a prins curaj si semna situatiile pe-o luna sau chiar trimestru in cateva minute. Semnase el si o anonima, chiar ca chiorul, in care cineva ii scrisese ca nevasta-sa traieste cu postasul, chiar daca lor nu le scrisese nimeni nici-o scrisoare de nu mai stia cand, insa postasul mai venea ce-i drept cu facturile de impozit local cand era libera functionara de la primarie si cu cele de apa ca bagase si apa fara sa plateasca, fiindca venea prin cadere. Asa ca a scris ca un automat pe hartia cu anonima : ,,Pentru Pussy, secretara / rog a se verifica la fata locului si a se raporta in scris cele constatate”. Nu mica i-a fost mirarea cand se trezise peste o saptamana cu un material in care secretara prezenta concluziile verificarii si anume ca postasul merge la el acasa imediat dupa ce pleaca la servici si imediat ce nevasta-sa da drumul la caine pe drum si nu a putut vedea ce se intampla in casa ca sunt perdelele trase, dar dupa zgomote i se pare ca cei doi gem si icnesc de parca ar muta mobila dintr-o parte in alta. In continuare, relatarea se referea la faptul ca postasul iesea relativ repede, cam dupa , 45-60 minute, dar tinand cont ca era cu zece ani mai tanar decat el, se putea gandi si la prostioare despre incornorati. Isi spuse ca el n-are decat un pat, o masa si doua scaune cu spatar pe care punea hainele, asa ca de unde mobila sa mute, sa vrei si n-ai ce.Pana la urma tot a prins-o in flagrant delict, cum zicea el si i-a tras o chelfaneala pe cinste si a divortat de ea, dar cu mare greutate, ca n-avea martori si secretara n-a vrut nici in ruptul capului sa depuna marturie, ca-i era frica sa n-o prinda aia si s-o ,,coafeze”putin.Pana la urma a recunoscut postasul, dupa ce nea Ilie l-a pus pe nepot sa-l inghesuie putin intr-o seara cand se intorcea singur si nitel afumat de la carciuma.Adevarul e ca-i parea rau intr-un fel, ca si el umbla cu privirea, ce sa mai, in limba, dupa una de ziceai ca nu dai doi bani pe ea, care se angajase de curand in sectie. Insa de cand divortase de muiere, parca se schimbase si asta.. Purta pantaloni din ce in ce mai stransi, de sutien nici nu parea ca auzise, tricourile si bluzele aveau un V cu deschizatura pana la buric, dar sanii tot nu ieseau afara, asa erau de bombati. Statea mai mult aplecata cand trecea el, de parca farasul in care lua gunoiul cantarea o tona si se pregatea sa-l ridice ca pe haltere. N-a mai rabdat si intr-o zi a imbratisat-o pe la spate si i-a zis ca ar face orice, numai sa fie a lui. Ce faci tataie, il luase la rost ? Unde te crezi, nu vezi ca ti-as putea fi nepoata ? Da, sunt majora. Te-ai uitat in CNP-ul trecut in fisa. Sunt majora, dar nu pentru matale. Se blocase de tot si n-a putut sa mai scoata un cuvant. L-a salvat tot ea, cand l-a intrebat ca ce inseamna ca ar face orice pentru ea. Si pana sa-i pice si lui macar o fisa, ii zise tot ea : uite, orice pentru mine ar incepe, deci fii atent, ar incepe cu sa-mi dai si mie o functie cum ar fi de exemplu sefa de banda in locul fosilei si stafidei alea despre care nu stie ce sa mai creada in sensul ca trebuia sa se pensioneze de cand eram eu fata mare si crede-ma ca nu mai sunt de mult. Ce zici, ca n-am bac-ul luat ? Atunci, pa si pusi tataie ! O implora, ii explica ce e si cu patalamalele acestea, ca asa patise si el si o ruga sa-l mai dea odata, cum ce ? Bac-ul, ca poate ai bafta si-l iei. In nici un caz, ii raspunsese Giglioleta, c-asa o chema, pentru ca am capatat asa, o aversiune fata de bac-ul asta, mai ales la limba romana,ca data trecuta am incurcat niste scrisori ale lui Eminescu cu Biletele de papagal ale lui Arghezi, dar gretos fusese si subiectul acela in care se cerea sa se faca un comentariu in care sa se explice de ce dragostea de mama, care e unica si cea mai de pret de pe pamant nu s-a manifestat si in cazul mamei lui Stefan cel Mare, care ma-sa asta n-a vrut sa-l lase pe Stefan sa intre in castel cu toate ca era frig rau si turcii mai aveau putin sa-l prinda si sa-l duca la Stambul sa-l faca ienicer. Pasiunea pentru ea s-a stins incet, incet mai ales dupa ce aia fugise cu un motociclist care i-a promis c-o suie pe o spirala ca s-o integreze in absolut.Odata cu varsta se gandea tot mai retrospectiv la ca daca faceam eu aia si nu aia sau invers si cate si mai cate si asa mai departe, de se simtea mai mereu bulversat. Isi amintea cu nostalgie ca lui ii placusera mult de mic avioanele si ar fi vrut sa zboare macar cu unul de-al lui Aurel Vuia sau Traian Vlaicu, chiar daca nu erau stewardese pe vremea aceea. Dar cel mai mult ii placea elicopterele. Daca Aurel Vuia si Traian Vlaicu(nu prea era sigur daca nu erau invers pronumele astora doi aviatori, dar nu conta, era mandru ca erau autentic romanesti) au avut aripi, ce poti sa spui de elicopter, care cu o singura elice tinea in aer ditamai fieratania si putea sa franeze la punct fix. I-ar fi placut mult sa dea o tura cu el, cu toate ca-i era frica atunci cand trebuia sa se dea jos din el, ca poate uita sa aplece capul si-l decapita elicea. I se parea mai usor cu nava spatiala, c-o dirijau aia de pe pamant si-apoi zburase cu ea si o catea, dar un om asa cum e si el.Tot mai bine cu masina si cand nepotul i-adusese si lui un harb de masina cu doua usi, parca smartfone, ii paru rau, ce-i drept, ca nu daduse de carnet. Nu era timpul trecut, dar ii era frica de examenul de la sala, ca acuma se dadea pe calculator, ori el nu stia sa-l foloseasca decat pe ala cu adunari, scaderi si inmultiri. S-a chinuit si pana la urma a invatat cat de cat sa apese pe taste raspunsurile la chestionare.Dar facuse atat de multe chestionare pe hartie acasa incat la examen s-a blocat de n-a mai stiut care e prioritatea de stanga sau de dreapta si se incurca rau in intersectii unde se indica suplimentar ca semaforul nu functioneaza si ca sa se aplice regula prioritatii. Asa ca n-a mai ajuns sa dea si orasul, dar si-asa nu credea ca avea vreo sansa, mai ales ca un vecin de-al lui nici n-a terminat poligonul, deoarece la pornirea din rampa masina o lua mereu inapoi si trebuia s-o ia mereu de la capat. S-a orientat la caruta si ca sa faca haz de necaz si-a luat o caruta pe care a pus niste numere rosii luate de la nepotul care inmatriculase masina adusa de afara. Nu mai trecea nimeni pe la el, nici macar fiica-sa care plecase in lume odata cu ma-sa si-i spusese nepotul ca se maritase cu un hodorog bosorog, dar cu care facuse un baiat si o fetita.Il trecuse un fior de emotie si-i parea bine ca era bunic, acum isi dadea seama de bucuria celor din jur care aveau nepoti. Si-i mai spusese ca hodorogul bosorogul avea o afacere cu creveti adusi de nu stiu unde, pe care-i ambala pe la sud de Dunare, dupa ce-i usca pe rogojini din stuf. Surpriza mare a fost cand s-a trezit cu o masina la poarta din care a coborat fii-sa si dupa ce l-a pupat zgomotos pe obraji i-a dat doi saci cu creveti si-i spuse ca-i pare rau ca n-a putut aduce si copii, dar o sa-ncerce. I-l prezenta si pe barbat-sau la masina, care nu se daduse jos pe motiv ca avea oasele fragile de la osteoporoza.Stia ceva si despre maica-sa si o s-o aduca si pe ea daca da de urma ei. Auzise de la un marinar ca mamica ei draga si scumpa freaca toata ziua puntile vapoarelor intr-un port si din cand in cand mai poposea in cate-o cabina a unui lup de mare ramolit si mereu cu romu-n nas. Mai auzise ca prima data o pacalisera trei mateloti c-o duc intr-un port din Grecia, cu imbarcare din Constanta, dar dupa ce si-au facut mendrele cu ea intr-o cala stramta de pe un vapor au dat-o jos spunandu-i ca nu stie limba greaca si daca ciripeste ceva o s-o denunte pentru tentativa de trecere frauduloasa a frontierei si ca n-o mai puteau tine nici pe vapor ca venea un audit extern international, la care se vorbea in multe limbi, mai ales d-alea uschite. Reusise sa se ascunda pana la urma tot intr-o cala, intre niste saci de cartofi, dar gresise vaporul si ajunsese tocmai prin orientul indepartat, unde, ironia sortii, trebuia sa sorteze toata ziua la creveti ca sa primeasca o portie de mancare si un pat acoperit cu o patura roasa si ponosita.Creveti avea voie sa manance la discretie, dar deja avea asa, un fel de delirium tremens, ca la bautura, numai cand ii vedea i se facea greata.
Si anii au trecut si nea Ilie butelie, turnatoru, tot la butelie facea mancare si incalzea apa sa faca baie, ce-i drept cam o data pe luna in ultima vreme, ca se scumpisera si gazele astea din butan.Nici acum nu avea televizor, macar unul care sa mearga la bateria de la masina pentru care nu fusese in stare sa-si ia carnet. Se mai ducea pe la bar, dar n-auzea nimic din cauza pacanelelor lovite de dimineata pana seara de aia mai tineri, basca fumul de tigara care-i inrosea ochii. Dupa ce se muia cu vreo doua, trei tuici servite numai si numai la cinzeaca, il napadeau iar amintirile si credea ca, in ciuda a cate a avut el de tras, cea mai mare prostie a vietii lui a fost cand a fost rugat sa ramana in armata, ca plutonier adjutant, dar cu sanse sa ajunga sublocotenent, sub, sub, da , dar activ, nu in rezerva ca altii. Haine moca, incaltaminte moca, basca mancare la popota de trei ori pe zi.E adevarat ca nu excelase la capitolul indemanare la instructie. Dintre toate tintele nimerise numai una, dar si pe aia in margine. Cat despre tintele miscatoare sau mobile cum se numeau, nici nu apuca sa traga ca si dispareau. Nici curajos nu prea a fost, cand facea de garda si mai ales noaptea se ascundea in ghereta si odata intr-un sant cand i-au schimbat postul, de l-au cautat toata noaptea camarazii impreuna cu comandantul garzii, strigandu-l chiar si prin porta voce. Ce nu-i placuse iarasi a fost cand l-au pus si agent, care ce trebuia sa faca asta, atunci cand suna goarna, trebuia sa se deplaseze in pas alergator catre platoul de adunare, unde primea ordinul prin care trebuia sa mearga la superiori acasa si sa-i anunte ca e alarma si ca trebuie sa se prezinte in cel mai scurt timp la unitate. O sa ziceti ca si ce, ce-i cu asta ? Pai este. Ca dupa ce sunau la usa acestuia, ieseau mai intai nevestele acestora, unele aproape dezbracate, care stiau ca bietii soldati sunt in perioada de asimilare bromura. Se mai intindeau si lasciv, chipurile ca erau somnoroase, facand sa se traga capotul in sus si dezvelind pulpele.Ma rog, trecuse si asta si n-a vrut sa ramana, chiar daca din leat-ul lui s-au pensionat anticipat, dar isi amintea mereu de cine iesise la fiecare usa la care sunase.
Acum statea si se gandea ca nu degeaba se zicea ca daca ai avea la tinerete mintea de la batranete, bineinteles daca n-ai luat-o razna, altfel ai privi si altfel ar decurge lucrurile.Devenise parca si un mic filozof cu toate ca statea prost la capitolul echilibru psihic si nu prea era in stare sa sintezizeze mai nimic. Cu ce s-a ales el acum la varsta asta ? De ce s-a zbuciumat o viata intreaga, ca nici n-a terminat niste studii mai acatarii asa si nici cheag nu prea facuse ? N-avea linistea aceea interioara despre care zicea cineva ca e cea mai importanta si nici certitudinea ca o va avea vreodata. Simtea asa, o slabiciune, dar nu neaparat fizica si nu stia ce diagnostic sa-si puna.L-au sfatuit unii sa mearga la psihiatru, ca nu e nici-o rusine, dar n-avea curaj, ii era teama sa nu dea peste vreunul mai transant care sa-i spuna sa-si bage mintile in cap, ca e om in toata firea si nu-i sta bine sa se lamenteze. Tremura usor de parca-l zguduia incet un cutremur ca un fior launtric si nu mai simtea nici macar curiozitate despre ce se intampla in jurul lui. Il amuzau copiii care alergau pe ulita de dimineata pana seara, vara desculti si mai mult goi iar iarna infofoliti si incotosmaniti.Incerca sa faca apel la uitare dar in adancul sufletului era parca o masinarie care rotea pe o banda fel si fel de amintiri.Nu putea sa-si explice si chiar dupa ce se intindea in pat sa se culce, tamplele inca ii mai zvacneau.Credea ca se poate cufunda in liniste, dar nu reusea, ramanea conectat intr-o pozitie care i se parea ca o capcana, unde nu gasea nici-o portita pe care sa iasa.O visase intr-o noapte pe nevasta-sa, care-i spunea ca daca ar putea l-ar trimite sa treaca printr-un purgatoriu, ca o compensatie tardiva si trista fata de vitregia sortii de care a avut ea parte.Ii era mila acum de ea si daca ar fi intrezarit o farama de speranta ca ar putea s-o aduca inapoi, n-ar fi stat de loc pe ganduri.Cand se smulgea din reverie i se parea ca in jur e multa zapuseala si dupa ce dadea cu putina apa rece pe ochi simtea parca o usurare, dar nu stia cum s-o explice pentru ca tinea putin.Ar fi gasit acum ingaduinta pentru orice greseala a cuiva, dar el era acum unicul solist pe care nu mai avea cine sa-l asculte, publicul era absent si scaunele goale. Nu fusese nicioadata lacom de avere, nu se razbunase pe nimeni, nici macar pe postasul care-i distrusese casnicia, la ce bun ?N-avea nici macar pretentia sa fie compatimit si fara sa-i placa razboaiele, s-ar fi vazut si vrut sa fie un cavaler participant la un turnir in care sa iasa invingator si sa aiba dreptul sa lege o esarfa la gatul unei frumoase domnite. Razboaiele s-au purtat pe alte campuri de lupta, unde toti urmareau sa-ti gaseasca si sa-ti atinga punctul vulnerabil, asa zisul calcai al lui Ahile. A dus niste batalii mai mici, le-a dus cu mintea si cu nervii incordati, cu socuri pe care le-a neutralizat sau macar amortizat punand intre el si ceilalti un soi de indiferenta, incheind un armistitiu nevazut cu ajutorul unui echilibru pe care s-a straduit mereu sa-l tina pe linia de plutire. A facut tandari parerile si criticile unora, fara sa le-o spuna direct si acum, cand statea pe batrana banca de la poarta zambea putin amuzat dandu-si seama ca a fost de fapt o piesa intr-un joc de sah, nu mai conta care, miscata insa si blazata de destin. Era tarziu acum sa mai forteze, sa mai braveze si cu capul plecat controla cu gandul intamplarile, bucuriile, dramele, evenimentele care l-au impins inainte, sau l-au tras inapoi sau care chiar l-au tinut pe loc. Si-a dat seama tarziu ca si vorbele conteaza si se rusinase uneori de ce rostise sau de felul cum le rostise, pentru ca nu se pricepuse niciodata la fraze lungi, sforaitoare, care riscau sa ramana neterminate si nici nu avea inspiratia sa improvizeze ceva pe loc. Sa dea oare vina numai pe el ? De ce oare din toti ceilalti, nimeni nu reusise sa demonstreze ca si vorbele pot aduce liniste si incredere ? Nici macar nu a reusit sa ocupe un post mai ca lumea, a cotrobait orbeste si s-a ascuns sub un sentiment de automultumire, care pana la urma s-a dovedit a-i fi complice infidel, care a oprit recompensa numai pentru el.Nu si-a dorit sa fie catalogat nici erou, nici martir, nici macar n-a avut ocazia, dar credea ca se poate considera cat de cat intelept, fara sa citeasca nu stiu ce tratate sofisticate. Bucuria si amaraciunea il insoteau acum pe rand, din casa pana la poarta si inapoi, de la poarta pana la magazinul unde mergea sa-si ia o paine si era convins ca ocazia de a reprima sentimentul de nemultumire ce-l bantuia nu avea sa se mai iveasca. Intr-un fel sau altul recunostea ca nu merita nici-o recompensa si ajunsese la concluzia ca orice lucru poate fi golit de orice sens, troncanind apoi ca un butoi gol rostogolit pe niste pietre colturoase. Natura, oricat de generoasa, nu face mereu complimente si nu devine filantropica, e manevrata si ea de forte invizibile, care o pot intoarce impotriva noastra. Bagatelizam fara diplomatie gesturi menite poate sa ne aduca pe linia de plutire, imbolduri si imbratisari care ne scutura de plictiseala si lehamite si care pot sa ne deschida usa catre un viitor pe care ne putem bizui si unde sa nu fim nevoiti sa respectam un perimetru din care au voie sa evadeze numai cei predestinati. Nici nu-si dadu seama ca aproape amurgise furat de gandurile care veneau de-a valma si abia il observa pe postasul care se apropiase cu pasi sovaielnici si care in tacere ii intinse o scrisoare si care pleca mai departe cu aceiasi pasi sovaielnici. Desfacu plicul cu mana tremuranda si pe genunchi ii aluneca o fotografie din care un baietel si o fetita ii zambeau cu inocenta copilariei, incadrand-o pe mama lor, care era totdodata si fiica lui. A simtit cum din adancul sufletului izbucneste nestavilit un foc de artificii ale carui stelute colorate licarira in ochii lui prin care roua lacrimilor curgea pe albiile ridurilor sapate de incercrile si trairirile vietii pe obraji si care se opreau in coltul gurii.Gustul lor sarat i se parea ca e cel mai dulce leac pe care nici-o reteta miraculoasa nu-l va avea in compozitie, nici macar una scrisa pe cea mai ingalbenita fila a memoriei noastre.

Reverie

Reverie

Amurgul se furiseaza incet catre bolta cerului si-i da mana soarelui, dupa care ii sopteste suav la ureche ca e timpul sa mearga la culcare.Soarele zambeste cu ultimile raze ale zilei catre Terra, se intinde putin obosit dupa energia consunata in aceasta zi si-si aranjeaza patul unde se cuibareste pentru somn.Luna asteapta sfioasa sa intre in tura ei de noapte, dupa acelasi neschimbat grafic si in acelasi timp minunat pe care natura il pastreaza in portofoliul ei. Mii de stele sau mult mai multe, nu stiu daca a incercat vreodata cineva sa le numere sau daca a incercat nu stiu daca a terminat, o ajuta sa sa coboare peste lumina zilei o noapte blanda, iar sub clarul ei primele imbratisari sau sarutari furate sau date pentru prima data la strada sau la portita, bucura inimile indragostitilor, care nu degeaba au considerat-o o adevarata craiasa a lumii.
E liniste si pace, florile isi culca si ele petalele, dar altele preiau stafeta si le deschid pe ale lor, imprastiind in jur miresme imbatatoare asa cum numai reginele noptii stiu sa o faca.
Din cand in cand, cate un licurici ratacit spinteca intunericul ca un trasor luminos care nu-si gaseste tinta.
Privim cu ochii mintii catre bolta instelata si printre stele incercam sa gasim calea cea mai luminoasa pe care pasii nostri o cauta ca sa ne poarte catre destinatii la care am trimis mai demult gandurile noastre pe care le asteptam cu atatea si atatea raspunsuri la intrebarile pe care ni le-am pus sau inca ni le mai punem.
Sa ne asezam linistiti capul pe perna si somnul sa ne imbratiseze cu vise placute, iar cand soarele isi reia drepturile de suveran al zilei, sa ne trezim si sa traim cu speranta ca pacea si armonia sa umple universul nostru minunat.

Nostalgie

Nostalgie

Cand ai plecat, speram c-ai sa privesti odata inapoi
Am astepta mult timp si ne-ncetat ca sa mai fim iar doi
Prin roua diminetii mana-n mana, sa ne potrivim pasii
De maine sa zambim din nou, sa nu facem pe lasii
Sa indraznesti sa ma iubesti, asa, ca altadata
Nu-ti fie teama sa privesti cu fata-ti luminata
Ne-am cunoscut pe-un val, la o cafea la mare
Sa-ti daruiesce eu prima floare, ardeam de nerabdare
In biletele fara hieroglife ce greu sunt descifrate
Sa-mpachetam parfum de flori si ganduri rasfirate
Un vis copilaresc, in zbor, plecat odinioara
Faclia aprinsa a sperantei s-o poarte, in tot ce ne-nconjoara
Furtunile din inima sa fie, izvor de fericire
Ca sa ajungem sus pe creste, sa nu mai fie, o simpla nalucire
Febrile cautari ascunse in suflete blajine si fragile
Le scrijelim ca amintiri intr-un album, pe file, nopti si zile
Cu biciul ploilor de toamna sa stergem praful nepasarii
Sa punem sufletului vele si sa plutim spre orizontul marii
Deschide usa ca sa trecem, de invizibilele praguri
Din mlastini sa ne smulgem, sa punem pe cap lauri
Chiar daca uneori si lacrimi un zambet innoreaza
Chiar daca uneori durerea o bucurie intristeaza
Nu pot stii cat de mult ma cauti, adio nu-ti voi spune draga mea
Scrisorile aruncate in cutie cu-mbratisari eu le-as schimba
Ma uit cu ochii goi si tristi spre marea zbuciumata
Ce mult as da sa-mi spui ceva, chiar daca-i doar o soapta.

De ce?

de ce

De ce amintirile se pierd in fumul si negura uitarii? De ce suntem obsedati ca avem nevoie de cat mai mult si urmarim scurgerea monotona a timpului si orbecaim in subconstient pana ametim? De ce nu mai observam ca florile si-au deschis potirele si ne trezim abia cand s-au ofilit si s-au scuturat petalele? De ce suntem buimaci ca niste umbre care se tin scai de noi si se plimba odata cu noi? De ce nu incercam sa ne obisnuim cu lumina si sa inchidem galeriile intunecoase in care ne refugiem cu gandul? Read more… »

Jurnalul lui Nenelu-Zi 33

Zi 33

Mai fratilor, m-a apucat asa o stare de haihureala, nu, nu de leneveala, ca e altceva, adica mi s- a facut asa un dor de mare, mare de tot, ca nu stiu cu ce sa-l astampar, ca oricat m-as balaci in cada tot nu ies valuri ca la mare. Si totusi, ca sa ma racoresc putin am zis sa iau timona in mana si sa navighez un pic cu gandul pe talazurile creatiei ce-mi infierbanta dorul de ea , de mare si de ce nu si de o fata de la mare, da sa nu glumiti cu mine si sa-mi sugerati s-o caut pe fata Morgana, ca nu vreau sa ajung pe la…psihiatrie, hai, ca sa exagerez un pic.
E vorba aia, cine are ochi sa vada si urechi sa auda, sa-mi spuna si mie unde o gasesc, ca pana atunci eu ma torturez in chinurile creatiei si scot cateva vorbe de dor de mare si sper sa ajung cat mai repede la ea, da , la mare, ce, va gandeati la altcineva ?
Dor de mare
A fost odata mai demult, pe vremea lui mam-mare Cand te bronzai fara solar din cap pana-n picioare
E drept ca ce-e acuma, nu mai e ca atunci
Sa poti s-admiri pe plaja perechi, perechi de buci
Slipuri si sutiene cu sfarcuri bosumflate
Prinse cu snurulete de bucile bombate
Atunci trageai chiar snuru, sa poti vedea si curu
Acuma desfaci curu sa vezi unde e snuru
Porumbul e fierbinte, poti sa-l servesti cu sare
Si una te-nghesoaie cu piatra de picioare
Nu mai pleci pe faleza sa bei doua, trei beri
Ca le gasesti pe plaja, sub cort la palmieri
Ca-s palmieri de-o vara sau doar pana diseara
E bine ca rezista pe-asa caniculara
Fotografii pe loc, maimute si ponei
Nea Gica te aseaza calare chiar pe ei
Nevasta m-a certat ca nu i-am luat frapeuri
E clar ca e nervoasa, ca are iar bufeuri
Mai dute si tu-n apa sa te mai racoresti
Ca sunt valurile mici si nu te-ncurci de pesti
Plimba-te cu ski-jet-ul, cum ai vazut pe net
Pe apa nu se pune, chiar daca n-ai carnet
Avem steaua de mare si scoici in coliere
Namolul Techirghiol te scapa de durere
Bilete la spectacol poftiti sa cumparati
C-avem o trupa buna venita din Galati
Mi-e parca dor de munte, acolo daca striga
E doar ciobanul ce ne da, un bulz cu mamaliga
De sus dintr-o ghereta vegheaza salvamarul
Se uita cu binoclul sa vada cat e valul
Degeaba s-a muncit sa puna geamandura
Ca unii trec de ea, ii doare in rotula
Calare pe banana, tractat te plimbi pe mare
Mai bine stau pe plaja si-admir niste picioare
Ca motaie nevasta si nu-i paznic fidel
Macar sa-mi clatesc ochii cu craci ca de model
As vrea sa ies diseara, s-aprind un lampion
Sa-l lansez pe orbita ca pe un avion
Sa se inalte-n noapte pana-l vad licurici
Si-apoi la o terasa sa servesc niste mici
C-un vin din dozator sa-nghete beregata
Si pe-acrobata de la bara sa mi se puna pata
Nevasta-i astazi la hotel, cu pielea inrosita
I-am spus sa nu se-agite , ca n-are dermatita
Iaurt si cu otet, ce creme, ce unsoare
C-asa dadea bunica de se prajea la soare
Am intrebat si eu ce merge la basici
E indicat mai bine sa stai pana fac plici
Ce valuri mari sunt astazi, se-nalta steagul rosu
Mai bine stati pe plaja sa se bronzeze osu
Ce mica este lumea, chiar daca plaja-i plina
M-am intalnit cu Geta, e chiar a mea vecina
O doare un picior la degetul cel mare
Si simte o sfarseala, asa, dintre picioare
I-a zis un salvamar cu muschi si bronzul mat
Sa vina mai pe seara ca-i face un spagat
I-l face langa mare, ca sunt aerosolii
Si-i baga vitamine mai multe ca-n broccolii
Barbatu-i este acasa, in stare cam confuza
Ca-n anul ce-a trecut l-a muscat o meduza
Bagata in chiloti mai rau ca o ventuza
Mai am de stat trei zile, s-anunta vreme buna
La anu-o sa incerc sa stau mai mult de-o luna
Ca nu e ca acasa, in cada de la baie
Sa iti ajunga apa doar pana la turloaie
Frumoasa esti tu mare cu valuri inspumate
Ma-ntorc mereu la tine, mi-e dor de nu se poate
Esti dulce si suava printesa verii mele
Te port oriunde m-as afla, in gandurile mele

Clepsidra timpului

clepsidra timpului

Tinerete fara batranete. Era o poveste a copilariei noastre, cand chiar credeam asta. Si chiar daca batranetea ,,ocupa” incet ,incet ,chiar pe neobservate tineretea ,tot mai suntem sensibili atunci cand urechile noastre se,,ciulesc” la auzul unei povesti ,sau ma rog ,la ceva care incepe cum incepea pe vremuri o poveste .Asa ca ,a fost odata ca niciodata ,o oglinda mare ,ovala ,agatata pe un perete in hol ,in care puteai sa te privesti din cap pana-n picioare. Read more… »