Clepsidra timpului

clepsidra timpului

Tinerete fara batranete. Era o poveste a copilariei noastre, cand chiar credeam asta. Si chiar daca batranetea ,,ocupa” incet ,incet ,chiar pe neobservate tineretea ,tot mai suntem sensibili atunci cand urechile noastre se,,ciulesc” la auzul unei povesti ,sau ma rog ,la ceva care incepe cum incepea pe vremuri o poveste .Asa ca ,a fost odata ca niciodata ,o oglinda mare ,ovala ,agatata pe un perete in hol ,in care puteai sa te privesti din cap pana-n picioare. Nu-mi plac oglinzile ,v-o spun sincer ,dar m-au ajutat intr-o buna dimineata ,cand plecam grabit ,sa observ cateva …liniute curbe ,in coltul ochilor .Dezamagit n-am fost ,ca erau putine si am crezut ca sunt eu un pic incruntat ,cu toate ca nu aveam motive in acel moment si am incercat sa le ,,intind”un pic cu degetele ,dar ,spre surprinderea mea ,au revenit la loc. Nu pot sa zic ca am avut o revelatie ,dar un mic fior launtric m-a facut sa le ,,nimeresc”din prima…ca acestea sunt …riduri. Nu puteam eu sa ma consider un ,,oarece”filozof ,dar cand gaseam un pic de timp de meditare , imi placea mai mult sa ma privesc in oglinzile mele interioare ,sa caut cotloanele in care n-avusesem timp pana atunci sa caut ,cu speranta ca voi gasi ceva,,neexplorat”. Nu ne putem pacali singuri si nici nu m-am gandit sa apelez la,,elixirul”din cremele pufoase si frumos mirositoare care promiteau ca oglinda iti va spune ca esti cel mai frumos ,cea mai frumoasa. Cand intrebai uneori pe cineva despre ce-i mai fac ,,babacii” ,primeai un raspuns cam de genul ,,se lupta cu batranetea „.Care lupta ? Cu care arme ? Cu bisturiul ,,esteticienilor” ,care profita de ,,generozitatea” noastra ,ca sa privim si sa zambim fara sa lasam capul in jos ? Unii alearga in goana dupa tinerete..fara batranete. Cu ce e mai ,,saraca”o imbratisare la batranete ,o strangere de mana la batranete ,un sarut fugar al obrajilor…brazdati de riduri ? De ce cred unii ca un dans jucat la batranete ,pe o melodie auzita din palnia gramofonului bunicilor ,nu e la fel de incarcat de tandrete ca…altadata ? De ce sa nu redescoperim noi sentimente ? Cum ar fi ca n-am avut timp sa observam ce frumos ,,toarce”o pisica ,sa privim cu blandete in ochii prietenului nostru fidel dintotdeauna ,cainele ,saub sa mangaiem botul catifelat al unei caprioare ? Am putea gasi toate acestea intr-o,,trusa de scule” ,pe care s-o folosesti din cand in cand la momentul cand vrei sa te ,,amagesti”ca mai e pana la batranete ,cand poti sa te mai comporti copilareste sau chiar sa-ti mai faci ,,proiecte”? Chipul batranetii poate fi o ,,enciclopedie”,care poate face savant pe cel care stie sa-l ,,rasfoiasca”si sa-i dezlege enigmele. Cu conditia sa-l studieze cu migala ,cu rabdare si sa nu calce cu crampoanele pe drumurile batatorite ale acestuia ,ca nu cumva sa ,,deschida”vreun izvor de lacrimi pe care chipul il pastra in taina. Sa dam amintirilor noastre o pereche de carje pe care sa se poata sprijini atunci cand vor iesi la plimbare pe faleza sufletului nostru ,ca sa nu sufere de…batranete.

0 comments:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.