Lună: septembrie 2018

Machu Picchu

La nașterea mezinului Borcănel a fost un entuziasm de nedescris. S-au bucurat mult, mai ales că avea capul mare, chiar dacă gâtul se cam bâțâia și părea cam subțire să-l susțină. Citiseră ei prin niște reviste din astea științifice că dacă are capul mare, in el încape mai mult creier și nu mai știau exact pe cine auziseră că chiar Eminescu ar fi fost în situația asta. Deci era de bun augur, că mai toată lumea știa câte scrisori scrisese Eminescu, de la Scrisoarea I până la mai nu știu care și cică le scrisese același Eminescu chiar și lui Veronica Porumbița și, de necrezut, chiar lui Mircea cel Bătrân și dușmanului său de-o viață, rămas in istorie, Baizid Fulgerul alias Ilderim. Deoarece nu le plăcea numele nașului cel bătrân pe care-l chema Bostănel, s-au gândit să se folosească de inspirația de moment și și-au amintit că la nașterea micuțului Borcănel, la televizor rula un film cu Felix, dar părerile erau împărțite: unii ziceau că Felix și Cleopatra, unii că Felix și Asterix, unii că Felix și Otilia, iar unii că Felix motanul.

Au stabilit că făcând o medie aritmetică simplă, rezulta că Felix era în toate și că ăsta era poate un semn predestinat ca să-i pună numele Felix.N-au ținut cont de rudele de pe mai departe care ziceau că o să se supere nașii și Bostănel nașul junior nu va vrea să-l boteze, ceea ce s-a și întâmplat.Se hotărâră atunci să schimbe nașul și să se orienteze spre un manelist, că poate cânta și la botez și mai scuteau și o parte din bani.Îl găsiră pe Sandu Jambon, care cânta și la saxofon, dar se pricepea și la jazz-bon-bon. Read more… »

Pas in doi

Florile isi apara cu indarjire ultimele petale decolorate si se lupta cu vantul ce le suiera de acum zi de zi simfonia lui de inceput de toamna.Cerul plange din ochii intunecati ai norilor picaturi reci mazgalite pe alei prafuite.Frunze calatoare pe scurtul lor drum de la ramuri pana la pamant se lupta si ele cu ultimele zvacniri, facand salturi disperate in incercarea de a pluti cat mai mult pana sa imbrace aleile cu vesmantul lor.Ne plimbam prin stropii de ploaie si nu stim sa raspundem la intrebari ce inca ne framanta.Nu ma intelegi, nu te inteleg, dar se pare ca ne ghicim gandurile nerostite si asteptam sa vedem cine are curaj primul ca sa le exprime.Fantezii cu care ne amageam ca ne umplem timpul liber ne fac sa zambim si parca ne mai fortifica putin.Rascolesti scanteierile mintii mele cu licoarea dulce a sperantei intr-un nou inceput.Privesti mesajele, eziti sa le deschizi si sa le citesti si ochii se incarca cu roua lacrimilor.Parfumul muscatelor amortite te ameteste placut si se impleteste in parul tau mangaiat de palma mea.Iubirea racorita de dimineti cu bruma argintie se cuibareste in suflete zgribulite si zugravite cu pastelurile toamnei si undeva intr-un separeu al acestora nostalgii plecate in excursie se intorc si-si reiau locul castigat cu atatea sacrificii. Lumina ruginie si tandra din vocabularul toamnei aduce un strop de bucurie si voluptati imaginare.
Portita din fundul livezii scartaie usor si mainile noastre se inclesteaza cu o strangere ca o valvataie ce ne arde palmele.Furnici grabite cara roadele ce li se cuvin si lor si susotesc despre ce mai au de facut, parca intrecandu-se intre ele.Iarba uscata ne mangaie pasii si obrazul tau se aseaza incet, obosit putin, pe umarul meu. Admir esarfa ce flutura pe gatul tau aurit cu bronzul daruit de soarele si nisipul plajelor verii care tocmai a plecat.Fleacuri rostite printre buze crapate de vant nu pot sa inchida robinetul din care curge speranta si gesturi fugare ne ating copilaroase.Camasile rupte de vreme ale nucilor, le elibereaza din stransoare si le lasa sa cada cu un pocnet infundat in iarba. Ne umplem buzunarele cu inocenta si descoperim ca putem sa avem si initiative comune.Ne propunem cu juraminte inspirate din jurnalul timpului sa smulgem ghimpii infipti de lumina amurgului ce impinge ziua sub mantia inserarii si care creaza iluzii hipnotice, scorojite, cu printese si vampiri indragostiti, cu sabii inghitite de actori adunati in palnia batranului gramofon al balciurilor anilor trecuti si istoviti in cronici prafuite.Sapam vaduri in meandrele sufletului pe unde incertitudini isi croiesc drumul in cautarea a ceva nedefinit si nedeslusit inca.Regrete pierdute si imprastiate in constelatii astrologice o iau razna si promitem ca o sa fim mai grijulii cu ele si sa le asezam in cale reactii care sa le sparga in mormane de cioburi.Afisam vitrine cu nuante zdrentuite ce imbraca manechine obosite si imbatranite, nefardate si fara pedanterii vestimentare.Ma imbratisezi cu soaptele fulgurante ale glasului tau limpede care ma indeamna sa raspund si sa nu inchei nasturii de la haina uzata a tacerii.Mormane de frunze maturate de brate dojenitoare stau asezate ca niste borne nenumarate si nemarcate, pe aleea pe care ne mana dorinte imbracte in speranta,depalsan-
du-ne ca niste ca niste siluete ce se furiseaza de priviri curioase si ametite, imblanzite de saruturi furate.Ne pierdem printre franturi de cuvinte rostite zgribulit ca niste replici uitate de un actor pe care sufleorul vagabond l-a parasit chiar in seara premierei.Privigeliati ai soartei se plimba prin gari luxoase pline de blanuri scumpe si masti cu aere incarcate de plictiseala cunoasterii itinerariilor la capatul carora sunt asteptati cu sampanii ce pocnesc in frapiere imbrobonate.Ne furisam si noi printre ei, absorbiti de tentaculele dorintelor si asteptarilor.Nervii se subrezesc si memoria sfidatoare ne joaca feste cu mistere cunoscute dar uitate.Suntem nedumeriti si deceptionati de presupuneri ursuze si ne dezmeticim mirati ca se incapataneaza sa ne tina intr-o lunga asteptare a aducerii aminte.
Ecrane dezgolite de imagine stau intepenite in ochii crispati si acoperiti cu gene fluturande.Lanterne magice isi arunca privirea in burta intunecoasa a noptii si te descopar intinsa pe canapeaua somnului ce te invaluie.Pe lac vantul deseneaza unde ca niste mici valuri blande care sunt priponite de o barca parasita langa mal.Imi faci semn ca am si eu loc sub plapuma calduroasa a micului tau univers pe care sperai de mult sa-l populezi cu stele incarcate de efuziune si parfum de gutui aurii si pufoase.
Ploua cu frunze ruginite si impletite cu stropi maruni si umerii tai tresar sub palmele cu care incerc sa-i incalzesc.Ne dorim cu ardoare ca vraja sa nu se sfarseasca si tigara arsa singura si uitata in scrumiera sa nu sufle fumul care sa sufoce vise dospite inca in fasa.Compunem o simfonie dulce acompaniata de gingasia alimentata cu mustul lipicios al iubirii.Vrabii deconspirate de copaci dezbracati, cu ramuri parasite, se invioreaza topaind de colo pana colo si se pare ca nu prea stiu sigur ce vor.Se simt bine in paradisul lor si parca ne roade un pic gelozia ca pe ele nu reuseste nimeni sa le intrerupa din recitalul de ciripituri, chiar daca un Grivei sau un Azorel se fac ca le cearta cu hamaitul lor.Gargarite pipernicite cauta debusolate un musuroi pe langa care sa se aciueze si in care spera sa gaseasca si ele o camera de-a gata sau chiar s-o inchirieze pana la primavara.
Brodez cu ochii mintii odaia in care sa ma astepti cu lemne imbratisate in soba ca niste strune, de arcusul limbilor jucause de foc, unde sa depanam caierul de vise al amintirilor refugiate in suflete exuberante si golite de tremurul de teama ca poate va bate cineva la usa ca sa intrerupa emotia mocnita in al carui balon transparent ne-am incuiat impreuna si de unde vom incerca sa facem pasul in doi spre zari incarcate de speranta si iubire.

Jurnalul lui Nenelu-Zi 35

Zi 35

Răstălmăciri

Acuma nu aș vrea să scot în evidență jurnalul pe care-l țin eu, sunt mai mult ca sigur că l-ați citit și nici să mă laud că am o memorie de elefant, dar intr-una din zilele acestuia, parcă a douăsprezecea procedasem la niște răstălmăciri de proverbe, așa, ca să mai ne descrețim frunțile, că prea ne critică unii că suntem încruntați și că n-avem simțul umorului.
Așa că ce mi-am zis, hai să mai fac o tură printre verbe și proverbe, să jonglăm cu câteva litere și să vedem dacă iese ceva ce poate place cuiva.
Văd că sunteți de acord și în unanimitate de voturi să dăm startul.

Dacă tăceai, filozof rămâneai
Nu aduce acul ce aduce ceasul
Nu lăsa pe câine ce poți face azi
Bine faci, bine gătești
Bate fierul cât e calm
Așchia nu pare departe de trunchi
Câinele mare nu latră, nu mușcă
Când boi se ceartă, al treilea câștigă
Când pisica nu-i apasă, șoarecii joacă pe masă
Ce ție nu-ți place, altuia nu-i tace
Ce-i în gușă și-n păpușă
Ce-i în lână nu-i minciună
Cel flămând se pisează mâncând
Cele rele să se spele, cele bube să se-adune
Cel ce aleargă după boi iepuri nu prinde nici unul
Cine fură azi un os, mâine fură un bou
Cine-mparte, carte-și face
Cine poate oale roade, cine nu nici carne moale
Cine gâde la urmă, râde mai bine
Cine papă groapa altuia cade singur în ea
Cine seamănă vână culege furtună
Cine se scuză se amuză
Corn la corb nu scoate ochii
Cu fundul în nouă luntre
Cui pe pui scoate
Cui îi tai pe datorie, nu-l mai vezi în prăvălie
Cu un ochi gâde și cu altul plânge
Cum e stăpânul așa și sluta
Cum e turnul și pistolul
Copilul care nu plânge nu-i dă măsa fâță
Dacă boi îți spun că ești beat du-te și te culcă
După bine, potopul !
După război munți viteji se-arată
Ferește-te de proști, că au mingea odihnită
Fă-te frate cu dracul până freci puntea
Ferește-te de câinele mut și de omul zăcut
Foamea e cel mai tun bucătar
Frate, frate, dar brânca e pe bani
Ruga e rușinoasă, dar e sănătoasă
Făina bătrână face zeama bună
Dând la gând cu bucurie
Gușa bate fundul
Barba rea nu piere
Încetul cu încetul se face oțelul
În gara orbilor, chiorul este împărat
La pomul lăudat să nu te duci cu bacul
Lauda de ține, nu miroase-a bine
Legea e cucoană mare, care cere de mâncare
Leneșul cai mult aleargă
Lăcusta nu are silă de bucate
Lupu-și schimbă mărul, dar năravul ba
Mai bine tai târziu decât niciodata
Mamă soacră, coamă acră
Mărul putred strică o grămadă de mese bune
Fâța blândă zgârâie rău
Meseria e brățară de aer
Mi-e silă de tine dar dar de mine mi se rupe inima
Minciuna are picioare scurse
Cortul de la groapă nu se mai întoarce
Năravul din mire nu are lecuire
Nemulțumitului i se ia parul
Nevoia îl înhață pe om
Nimeni nu e profet în gara lui
Nu da vrabia din mână pe vioara după gard
Nu fă ce face popa, fă ce zice papa
Nu haita îl face pe om
Nu iese fus fără foc
Nu mor caii când vor cârnii
Nu știe stânga ce face treapta
Nu toate muștele fac fiere
Nu tot ce zboară te mănâncă
Nu-ți băga cașul unde nu-ți fierbe oala
Nu zice dop până n-ai sărit groapa
Ochii care nu te văd se uită
Omul sfințește focul, nu locul pe om
Omul face taina și nu haina pe om
Pasa bună trece primejdia rea
Până nu dai cu țapul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos
Poșta vine mâncând
Prostia din naștere n-are leat
Prostul moare de gripa altuia
Peștele de la cal se-mpute
Peștele tare mănâncă peștele mic
Pică pară mălăiață în tura lui nătăfleață
Prost să fii noroc să am
Răbdarea trece zarea
Răzbunarea e arta prostului
Râde cioc de oală spartă
S-a băgat ca musca-n fapte
S-a dus bou și a venit vată
Scorul scuză mijloacele
Scump la tărâțe, ieftin la găină
Stăpânul zbârcit, învață sluga hoață
Tăcerea e de aer, vorba de argint
Toate drumurile duc la Toma
Trei lucruri nu știe omul : când se paște, când îl ia domnul și când doare
Gara arde și baba se piaptănă
Unde dai și unde cramă
Unde-s munți puterea crește
Urna alege
Urna scapă turma
Un nebun întreabă mai cult decât zece înțelepți
Vorba dulce must aduce
Vorba pungă, sărăcia omului
Piua bună se cunoaște de dimineață

Bine ai venit, toamna !

A venit toamna, una din comorile anului pe care acesta si natura ni le aduc in dar una cate una.
Inca se mai zbenguie pasarile printre crengile copacilor care nu se indura sa lase vantul sa le rapeasca frunzele carei-au imbracat si sa le astearna pe aleile pe care pasii nostri au calcat de atatea ori.Randunelele si alte surate de-ale lor se pregatesc sa-si ia zborul catre tarile calde si se sfadesc bucuroase.Nu-si iau prea multe bagaje, stiind ca la primavara se vor intoarce, ca doar se stie ca sunt vestitorii dragi ai acesteia. Hambarele asteapta nesatule sa-si umple pantecele cu roade bogate, iar teascurile asteapta si ele sa dea prima imbratisare strugurilor.Pe dealuri, pe valcele frunzele canta acompaniate de suierul vantului si asteapta coaforul toamnei ca sa le vopseasca in ruginiul ce scanteiaza la apus. Menestrelul greieras care n-are de gand sa plece catre alte meleaguri o tine una si buna cu cri-cri-urile lui, neinvatand nimic din pataniile anilor trecuti, chiar daca biata furnicuta l-a dojenit si a vazut ca ea trudeste din zori si pana-n seara.Parca si mos Martin a inceput sa caste, e cam devreme dar parca simte nevoia sa-si odihneasca trupul in dulcea hibernare.Pana atunci mai da totusi o raita pe la stupine, unde harnicele albinuta ii mai dau si lui cate o gura, doua de miere.Admir vantul ca poate sa se strecoare pe oriunde fara sa-l certe nimeni si pentru ca are puterea sa plimbe norii de la un capat la altul pe cerul plumburiu pana cand acestia se indura sa elibereze din stransoarea lor picaturile de ploaie care cad pe frunzele zgribulite si obosite de atata alergat la care le-au pus acelasi nebunatic vant.Un motan tarcat isi rasuceste mustatile si viseaza cu nostalgie la caierul din care bunica va toarce in curand la gura sobei pe al carui cuptor va toarce si el visuri calde pentru la iarna.Pe la ferestre incep sa apara gutuile galben-aurii si pufoase si printre ele se vede cate un cap de copil ce-si turteste nasul de geam,urmarind traseul picaturilor de ploaie ce aluneca pe acesta.Miresme de pale de fan cosit sunt imprastiate de furca cu care sunt urcate in podurile grajdurilor si din usa deschisa se aude glasul mamei care ne cheama la masa.Mamaliga aurie, laptele fiert in tuciul din care tocmai s-a rasturnat mamaliga si ouale trantite in vechea tigaie ne dilata narile cu arome si freamata de pofta.Pe ulita se mai aud voci de copii care au uitat de mancare si care nu se indura sa intre in casa, luindu-se dupa un car care scartaie obosit prin prafsi indemnand si ei in joaca boulenii care trag la jug.Fetele lasa sa li se mai fure cate un sarut la lumina daruita de luna si puzderia de stele de pe cer, prefacandu-se ca sunt grabite si ca nu mai e timp de zabava.Stiu si ele si flacaii ca in curand vor incepe sezatorile unde se vor intalni si dorurile se vor astampara toate cu imbratisari dulci printre frunzele de porumb depanusat. Nostalgia toamnei cuprinde satul si sufletele care-si deschid usile s-o primeasca.Jarul din vatra mai straluceste putin sub palpairea focului, dupa care se cuibareste sub cenusa care-l tine cald.Un caine se baga si el in seama si tulbura linistea inserarii cu hamaitul lui gros si ragusit.Noaptea invaluie padurile, livezile si viile, care asteapta cu infrigurare imbratisarea primei brume care va cadea.A venit toamna si norii lacrimeaza mai des stropi peste cuiburile goale si ne rugam ca pasarile calatoare sa ajunga cu bine la destinatie.Visam la nucile cu coaja crapata si la miezul lor ascuns in cozonacul pufos de pe masa sarbatorilor.Visam la mere rosii si struguri dolofani, la pere gustoase si zemoase si la gogosarii si vinetele din zacusca pusa pe rafturi in camara alaturi de borcanele cu dulceata.Pe ulita toamna se plimba la brat cu vantul care zburataceste si ameteste cu vartejurile lui ultimii fluturi care mai roiesc rataciti in jurul unui bec chior.Un greiere obosit mai ingana ceva cu chitara lui dezacordata si ne spune cu nostalgie in glas ca a venit, a venit toamna.
Ii raspundem cu bucurie si speranta in glas : ,,Bine ai venit, toamna draga si frumoasa !