Fair play

 

Fair play

Nu mai e maică zahărul care a fost odată, puneai un strop și te-ndulceai pe loc, acuma un sfert de pachet la cană și abia, abia.Parcă nici sfecla roșie nu mai e așa roșie, am văzut că s-a cam decolorat, începe să se albească, probabil de la granulele alea albe de îngrășăminte.Că până vine ăla din trestie pe vapor, mai va, ai timp să bei o tonă de Havana sau Cuba libre.Nu mai e nici vremea când nu îndrăznea femeia să ridice ochii la bărbat și astăzi fumează și ele cot la cot cu ei și se distrează așișderea, că d-aia e egalitate în drepturi și dreptul la emancipare.Bunica n-a știut de așa ceva, ea a purtat tot timpul basmaua și șorțul, de care era chiar mândră.Și așa cum aproape toate nu mai sunt cum au fost așa și cu fotbalul din ziua de azi.Nu mai poți și tu să înjuri un arbitru, din tot sufletul, că se joacă imediat cu tribunele goale, nu mai poți să alergi și tu jucătorii pe teren să le aplici o corecție c-au luat bătaie, că gata amenda, nu mai poți să te bați și tu cu galeria rivală în tribune ci numai pe stradă, nu mai poți să rupi scaune și bănci și garduri de protecție că te evacuează cu fulgi cu tot.

Noi ca noi, că nu-i pasă nimănui cât suferă bietul microbist, dar e rău și de arbitrii, săracii.Nu tu acolo un henț inventat, un fault mutat în careu sau un cartonaș roșu din prima, că te trimit mai nou ăștia la televizorul ăla montat la marginea terenului și reiau faza până când renunță la decizia inițială, chiar dacă au ei pe unchiul la federație sau chiar dacă au dreptate.

Probleme în acest context îl frământau acum și pe Fane Câcâilă, președintele clubului de fotbal din liga a IV-a, seria a IX-a, respectiv al FC RURAL Cotonogi, cât și  pe antrenorul principal și pe cel de la juniori și portarii de rezervă, Gelu Desperatu.Mai erau câteva zile până la meciul decisiv de rămânere în liga a IV-a, pe care trebuiau să-l câștige neapărat și nu numai atât, ci la o diferență de minim șapte goluri, pentru a putea depăși echipa de pe locul din fața lor, care stătea etapa aceasta și avea 3-0 din oficiu.Acum au înțeles ei de ce e bine să lași loc de bună ziua, că dacă nu cotonogeau ei atunci jucătorii cei mai buni de la SCM Înrobirea, adică tocmai de la echipa cu care urmau să joace acum, ar fi avut acum curaj să intervină și să le spună s-o lase mai moale, mai ales că n-aveau nevoie de puncte, fiind deja calificați pentru barajul de promovare. Așa că s-a adunat într-o seară la bufet tot staff-ul echipei, împreună cu primarul, secretarul, poștașul, medicul veterinar și polițistul din localitate, încercând să se concentreze și să găsească o soluție de a câștiga meciul cu orice preț și împotriva oricărei logici.De arbitru nici nu putea fi vorba să-i ajute cu ceva, că nu știau cum dracu se făcuse să li-l delege tocmai acum cei de la federația județeană pe cel care, la meciul cu cotonogeala de v-am zis mai înainte, pierdut cu 11-1,le-a refuzat, după părerea lor și a celor invitați la o dezbatere seara la TV-ul local la emisiunea,,Mentalitatea învingătorului care nu renunță ușor”trei penalty-uri și două lovituri libere, și alea mutate în afara careului.Beleaua a fost că la final suporterii au intrat pe teren și l-au alergat pe principal încât acesta a reușit să sară albia pârâului secat din spatele gardului de împrejmuire dintr-o singură săritură, dar n-ar fi fost problemă nici dacă era apă, că sărise cu un metru peste mal.Puteau să-l prindă, dar a avut noroc cu sprintul final, făcut mai ceva ca la 100 m garduri,care l-ar fi făcut invidios chiar și pe atletul ăla, parcă-i zicea Michael Johnson.L-au recuperat tocmai pe la halta localității niște camionagii ce mergeau cu lubeniță la târg.Cu arbitrii de tușă nu au fost probleme, că ei ridicaseră mai mereu fanionul după cum strigau suporterii sau antrenorul.Și acum, deh, sosise momentul scadenței și nu știau ce să facă, mai ales că se mărise și numărul forțelor de ordine, pentru că era considerat un meci de cod roșu și suporterii locali lansaseră anticipat că vor fi duri și că-i vor asurzi cu noul model de vuvuzele, chiar dacă vor fi catalogați ca lipsiți total de fair play.Nici varianta de rezervă nu le-a reușit, după ce-au trimis-o chiar acasă la arbitru pe noua secretară a primăriei , angajată în urma concursului de miss local și care avea pe vino-ncoace, că o dădeai dracu de conștiință numai când te gândeai cum era când începea asta să se descalțe.Arbitrul   i-a tăiat-o din prima, i-a zis că înțelege, că e și el om, dar în cazul ăsta îi spune franc în față că, băi femeie, eu nu te mint, că nu sunt un coate goale sau mațe fripte, chiar dacă mă numesc Cucu, nu există cale de înțeles, mai ales după ce am pățit ce am pățit cu ăia.Am înțeles că te-ai gândit sau te-au trimis ăia să apelezi la cucul meu, dar nu admit în nici-un caz să fac vreo concesie, chiar dacă ar fi să-mi condamn cucul la abstinență.Ea a plâns și l-a implorat, zicându-i că n-or s-o creadă și-o vor acuza că a dat la pace cu el.Categoric nu, a rezumat în final Cucu și a lăsat pupăza să plece fără cuc între picioare.Săraca secretară, niciodată nu fusese așa de umilită și și-a zis că ăsta ori e prost, ori e impotent, ori e pe invers.Era prima dată când era refuzată, după ce se culcase cu tot juriul de la concursul de miss.

Nici situația financiară a clubului nu stătea pe roze, dovadă că nici pentru tușarea terenului nu aveau var, fiind nevoiți să ia câțiva saci cu rumeguș de la un patron de gater din zonă, care și ăsta făcea tarantele că , vezi Doamne, s-a scumpit și rumegușul și că se bate lumea ca să-l ia, să-l pună strat la puii mici de-o zi, că absoarbe gâneațul și umezeala și-l schimbi mai rar.L-au înduplecat numai după ce i-au promis, în scris,că-l vor scuti de impozitul local până când va intra în insolvență.Chiar dacă meciul se juca la ora 11 a.m., suporterii locali au venit cu torțe și cu pancarte pe care scria:,,Noi nu suntem derbedei”și scandând că:,,Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu câștigă echipa noastră frumoasă”.Meciul era transmis pe toate posturile TV din țară, chiar și pe cele naționale, fiind catalogat cu grad maxim de risc și după unii chiar meciul anului.Aproape toate scandările de bine erau adresate oaspeților, că să fie și ei domni, că e adevărat că sunt mai buni dar ce le trebuie lor puncte când nu le trebuie, că le vor da și ei toate punctele din tur-retur din ediția viitoare de campionat, că ei sunt barosanii fair play-ului,etc.Niște babe surde, care nu auzeau nici cea mai gălăgioasă vuvuzea, se rugau de zor în spatele porții adverse, urmând ca după pauză să scimbe și ele poarta.Oaspeții arătau bine, erau bronzați, că fuseseră la piscină în pauza competițională în care jucase naționala și la intrarea lor în teren pentru încălzire au fost aplaudați de parcă tocmai câștigaseră trofeul din Champions League.Atenția acordată chiar i-a sensibilizat pe unii, care cel puțin în a doua repriză au luftat la greu și au trimis pasele numai în afara terenului.Degeaba, ca să înscrii, dar nu numai atât, dar și atâtea goluri ca să te scoți la golaveraj, trtebuia să ajungi și la poartă sau măcar prin apropierea ei, iar portarul să fii avut soarele în față, că oricum nu avea voie să poarte ochelari.În a doua repriză, chiar dacă arbitrul a fluierat numai pentru oaspeți și pe care i-a încurajat chiar și verbal și chiar dacă dădea cartonașe gazdelor numai pentru că aveau jambierele la glezne și tricourile scoase din chiloți, minunea s-a produs chiar fără prelungiri gen minutul 90+6, 90+7.N-a mai urlat nimeni că s-a fluierat cu cinci minute înainte, după ce portarul oaspete încasase opt goluri, de parcă fusese deocheat sau chiar hipnotizat de fumul de la tăciunii aprinși de babele din spatele porții.S-a terminat 8 la 1 pentru gazde și diferența de șapte goluri asigura rămănerea în liga aceasta și nu mai erau nici la mâna balotajului.Nici arbitrul dornic de răzbunare n-a avut ce să facă, pentru că golurile au fost marcate de la distanță, chiar de la mijlocul terenului și numai unul din corner.Deci nici vorbă de offside, fault sau henț.O minune, maică, au zis babele care n-au catadicsit cu rugăciunile până nu le-a zis primarul că s-a încheiat foaia de arbitraj.Puteai să zici că a fost și o minune, dar mai târziu au aflat în ce constase aceasta.Tot secretara lor miss îi salvase, involuntar într-un fel sau mai bine zis indirect.Că ce se gândise ea, logică simplă de licean fără bac și amânat la toamnă, că dacă vrei să deschizi un lacăt, la o poartă să zicem,oricât de mare ar fi el, reușești dacă ai cheia potrivită.Și cine era ,,lacătul” porții la echipa vizitatoare ? Păi cine altul decât portarul, că el fereca poarta, nu antrenorul, nu maseorul, nu medicul echipei sau arbitrul cu toată străduința acestuia.Așa că după refuzul categoric al lui Cucu arbitrul, ea l-a agățat pe băiatu ăsta din poartă și cu cheia potrivită i-a ,,descuiat”șlițul, el neștiind cu cine are de a face, fiind transferat la echipă abia înaintea acestui meci.Așa că a intrat în poartă direct din pat, că i se închideau ochii și-i tremurau picioarele mai rău ca de la febra musculară, Cât despre reflexe, acestea fuseseră anihilate cu brio de de vrednica secretară, care ulterior a fost promovată pentru merite deosebite în promovarea și înviorarea activității sportive pe plan local, primind și o diplomă și o mică statuetă din ghips colorat ce reprezenta un portar ce plonja după o minge în aer.Până la urmă au scăpat și de balotaj, deoarece federația județeană rezolvase o contestație prin care echipa rămasă pe ultimul loc era reclamată că la un meci nu a fost în regulă cu medicul echipei, acesta neavând în trusa medicală decât un tub de Lasonil și niște comprese, și alea nesterilizate, alături de niște pastile dubioase suspecte că ar conține substanțe dopante interzise.De fapt erau niște dropsuri mentolate, pe care băiatul cel mic al medicului le ascunsese de fratelea mai mare chiar în trusa lui tac-su și uitase unde le-a pus.La analizele efectuate de laboratorul veterinar din localitate s-a stabilit că acestea ar avea efect,,refrigerant și vasovascularizodilatator asupra psihicului uman”, concluzia fiind că intră în categoria substanțelor psihogeotrone interzise.

În plus, medicul n-a putut face dovada că jucătorii au fost instruiți în vederea acordării primului ajutor, naevând încheiat proces verbal în acest sens și explicând că le-a făcut-o oral. Se decisese un scurt și sec 3-0 la masa verde și deci tot răul spre bine.Și-au propus cu toții să dea uitării trecutul și să se gândească cu seriozitate la prima competiție oficială care se apropia cu pași repezi și anume,,zilele localității”, la care se organiza și un miniturneu de fotbal, fiind invitate trei echipe din Liga I, care au acceptat cu greu să joace până se înserează, neexistând instalație de nocturnă, chair dacă unii suporteri înfocați susțineau că se vede și seara pe teren de la becurile montate pe stâlpii de pe uliță, mai ales dacă se înlocuiau cu din acelea cu vapori de mercur.O condiție pusă mai discret de granzii din Premier League made România era aceea ca la masa festivă să fie serviți cu pomana porcului și cu vin roze și roșu la pastramă.S-a aprobat în consiliul local și mulți au considerat ulterior o reușită sărbătoarea zilelor localității, trăind cu speranța că așa poate îi mai ține și pe ei minte cineva, măcar până la anul.Au reușit până la începerea campionatului să facă și două transferuri de marcă, respectiv aducând un nou maseur cu competențe în acupunctură și yoga și în premieră un antrenor de portari renumit pentru indicațiile date portarilor dsepre cum să se poziționeze la loviturile de la 11 metri, fiind și un bun și fin psiholog în anticiparea traiectoriilor pe care urma să se deplaseze mingea șutată de adversari la loviturile de la o distanță mai mică de 25 de metri de poartă.Dar cum orice activitate începe cu o pauză, și-au luat și ei una, dar în primul rând o pauză mentală, că le spusese lor cineva că toate bolile pleacă  de la cap și că unde nu-i cap e vai de picioare, adică vai de acelea pe care ei trebuiau să stea cel mai bine.Miss secretara și-a adus și ea aportul la îmblânzirea relațiilor dintre cele două cluburi rivale, căsătorindu-se cu portarul pe care-l probase înainte de meciul cu pricina și cu care până la urmă s-a măritat, pentru că , i-a povestit ea celei mai bune prietene a ei, că ăsta ar fi fost bun și de atacant, că ar marca goluri din toate pozițiile, așa cum i-a marcat ei de n-a putut să apere nici unul, chiar dacă ea a dat dovadă de non combat.A rămas puțin pe gânduri când după ce a ascultat-o prietena i-a răspuns cu un languros : ,,mie-mi spui”? Așa că pentru întărirea lotului local și pentru o  bună armonie în familie și-a băgat un pic coada și pe la județ, timp de o noapte și l-a transferat pe gratis la echipa de suflet, fără clauze de reziliere sau mai nu știu ce chichițe de băieți deștepți.

După câtva timp s-a întâlnit și cu arbitrul Cucu, care era acum numai miere și care o invită la o cafea și-un profiterol cu fructe de câmpie.Pe astea să ți le bagi tu undeva, bă boule și după aia să le servești, handicapatule, i-a zis ea din prima.Și vezi, poate te mai programezi vreodata la vreun meci în care jucăm noi și mai ales pe terenul meu, c-ai belit cucu cu fluierul tău cu tot.

0 comments:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.