Vis de iarnă

Pe lunga timpului cărare, luni după luni s-au scurs mereu
Ca niște păsări călătoare ce zboară-n stoluri pe aripi de alizeu
Sunt amintiri răzlețe captive-ntr-un album cu file-ngălbenite
Ce căptușesc melancolii ce-n lacrimi stau înlănțuite
Fulgi mari se împletesc cu plete răsfirate
Din care doruri tăinuite se-aud șoptit în noapte
Talazuri înghețate la țărmuri de speranță
Pe care-alunecă corăbii ce-n vele-ngână o romanță
Ibrice cu cafea fac plajă pe un nisip fierbinte
Și către noi trimit arome de buze-nlănțuite
Îmbrățișări timide de trupuri sunt sorbite
Din mâini strânse-n căuș curg gânduri răvășite
Fotolii scârțâie-n odaie pe o podea bătrână
În ele te așezi și depeni lângă sobă din caierul de lână
Din el să torci fire subțiri cu nostalgii copilărești
Pe un genunchi sau doi la nepoței, tu să le spui povești
C-a fost sau că n-a fost, acum ori niciodată
Când se-așeza duios la pieptul tău un cap frumos de fată
Cu doruri strânse-n mâini fierbinți și-n palme-mpreunate
Ce-n zbor pleacă grăbite știind că ești departe
Flori de gheață pe ferestre și obraji îmbujorați
Țurțuri cristalini și reci stau de veghe ancorați
Prin troiene ca flori dalbe așternute peste drum
Se-ascund casele cu coșuri ce scot clăbuci groși de fum
Lemne verzi tiuie-n sobă și îmbie-a picoteală
O pisică toarce molcom, c-are așa, o leneveală
Te aștept seară de seară pe la geamuri să-mi colinzi
Cu priviri îndrăgostite în brațe să mă cuprinzi
Prizonier tu să mă ții strâns legat de cingătoare
La ureche să șoptim vorbe dulci cu-nfiorare
Lebedele grațioase de pe lacuri înghețate
Stau în scorburi de copaci zgribulite și mirate
Bice se aud trosnind și-n clinchet de zurgălăi
Flăcăi și fete frumoase mână-ncet un car cu boi
Mere și gutui pufoase, ne fac cu ochiul din geam
La clacă, la șezătoare, cu toții cu drag veneam
Basme și povești de-o șchioapă, ghicitori îmbârligate
Așteptau cu nerăbdare ca să fie dezlegate
Săruturi furate-n poartă și îmbrățișări grăbite
Când bunica după apă la fântână te trimite
Prinși în pașnice războaie bulgări de zăpadă zboară
Din mâini calde de copii ce nu simt frigul de-afară
Tălpi ce lustruiesc ghețușul într-o lină alunecare
Iar s-au găurit bocancii, intră apa la picioare
Care cu lemne-ncărcate vin greoi dinspre pădure
Unde strânși mână de mână mergeam să culegem mure
Boii suflă aer cald și de fân le e dor tare
Abia așteaptă s-ajungă să bea apă din căldare
Fluturi de fulgi nebunatici vântu-i plimbă-n rotocoale
Copii cu traista de gât pleacă prin zăpada moale
Pe uliți ca să colinde după mere, nuci, covrigi
Însă ca să le primești trebuie la porți să strigi
Bună dimineața la Moș Ajun, am venit să colindăm
De belșug și sănătate pe la case să urăm
Gazdele nu s-au culcat și din coșuri lângă prag
Te așteaptă să-ți împartă tot ce au mai bun cu drag
Focul cu limbi jucăușe ce-ncing plita din odaie
În ogradă un cocoș face mare hărmălaie
Că i-a luat curcanul locul în cuibarul de pe lemne
Ce dacă are mărgele și se crede domn pesemne
Degeaba-i ceartă bunica și-i aleargă cu vătraiul
Ei deja s-au luat de creste ca s-o rezolve cu baiul
Gerul vine pe-nserat și natura-ncremenește
Moșul cu renii zglobii chiar acum la drum pornește
Cu sacii de-a valma-n sănii plini cu daruri minunate
S-ajungă la fiecare în casele luminate
Frânghii de speranță împletite-n suflet la-nceput de an
Muguri de iubire în inimi tresară și le umplu de alean
Promisiuni de-odinioară vor iar un nou început
Păstrate-n amintire de când ne-am cunoscut
Ne ținem strânși de mână și facem câțiva pași
Pe cărările ce-odată se jucau doi copilași
Ce sub bolta înstelată se sărutau îmbrățișați
Și prin roua dimineții lăsau urme-nfrigurați
Catarge cu vele-ntinse ne fac semn din depărtare
Cu eșarfe colorate fluturând pe-un val în mare
Valuri ce sosesc la țărmuri și le tivesc cu zimți de gheață
Se întorc în țări mai calde căutând dulcea speranță
Cu fulare-nfofoliți și cu căciuli urecheate
Visăm palmieri și plaje și brize înmiresmate
Omulețul de zăpadă ce în curte străjuiește
Ne face semn și de-aproape la ureche ne șoptește
Să lăsăm ura de-o parte, să fim buni și înțelepți
Pe cei buni și pe ce-i dragi tu în prag să îi aștepți
Bucurie și speranță în suflete să sădiți
Și să nu-i lăsăm de-o parte pe acei mai obidiți
Din bucata ta de pâine și pe ei să îi hrănești
Că nici ei nu se îngrașă nici tu nu te pricopsești
Să ne încălzim la soba ce căldură dăruiește
S-o-mpărțim  și cu acela care după ea tânjește
Anul care-abia începe să v-aducă sănătate
Pace, liniște în suflet, că-s mai bune decât toate.

0 comments:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.