Categorie: Amintiri din copilarie

Eminescu si aritmetica

Tatal prietenei mele din copilarie era maistru, la uzina. Cine nu stie ce insemna atunci maistru, sa-si matematicaimagineze ca e cum ar fi azi un inginer sef,dar care nu stie atatea cat stia maistrul. Si ca sa intelegi bine puterea maistrului,multi il strigau,,mestere”,cu adanci implicatii psiho-emotionale-profesionale,dar fara nici o aluzie la mesterul Manole de la manastire,care a dat-o in bara cu aripile lui.

Si tatal maistru al prietenei mele,mergea cand se intorcea de la serviciu agale si umflat in pene pe ulita copilariei mele si a lui,balabanind in mana dreapta o servieta,obligatoriu din piele,cu doua catarame metalice,care pocneau sec la inchis-deschis si cu alte doua catarame din piele,pentru dublura,cu gauri in care intrau niste elemente sub forma de cuie(numarul gaurilor iti dadea posibilitatea sa alegi intensitatea gradului de strangere la pozitia inchis). Read more… »

Trecerea de la sat la oras

Mai purtam inca ghiozdanul in spate (printr-a saptea sau si a opta), chiar daca unii se fandoseau cu satmape si serviete. Probabil ca mi-l dorisem prea mult, incepand cu clasa-ntaia si-mi venea greu sa-l schimb. Pe vremea mea faceam opt clase la generala. Cele de la unu la patru la o scoala din fundul satului (cu un invatator sau o invatatoare pentru toti), unde sambata seara se dadeau filme de pe role pe peretele clasei (cel fara geamuri), iar cele de la a cincea la a opta la,,centru” (cu profesori). Se dadeau si aici filme,dar mai rar. Ma duceam cu bicicleta dotata cu cu pompa cu furtunas si ventilase de rezerva,cu spite imbracate cu bucati de cablu colorate(care zornaiau),basca portbagajul pentru ghiozdan(mai incapea si mingea cu buline cumparata de tata din banii mei castigati la loz in plic de trei lei). La toamna pleci la liceu, la oras, imi zice mama! Read more… »