Te uita cum ninge

Cand printre pleoape adormite vad cum afara ninge
Prin geamuri aburite speranta dulce ma impinge
La drum de seara sa pornesc cu sanii de poveste
Peste troiene si nameti ca sa iti dau de veste
Ca voi veni cu sacul imprumutat de Mos Craciun
La tine in odaie sa-l golesc in noaptea de ajun Read more… »

De-a copilaria

De-a copilaria

 

Vi s-a facut vreodata dor, dar asa, un dor de dor de copilul din tine, de cel din minunatele clipe ale copilariei ? De ulita prin ale carei santuri alergam desculti prin apa care le umpluse dupa ploile de vara repezi si curate…atunci, de curcubeul inaltat ca un zmeu,  fara sfoara, de acelasi copil nabadaios, despre ale carui culori la care cascam gura nu stiam nici cate sunt si nici cum se numesc.Ochii straluceau de bucurie privindu-l si dupa fiecare ploaie zgaiam privirile sa-l regasim printre ultimile petice de nori goliti de apa.De cararea ingusta ce ducea catre zavoiul inverzit, de pe malul apei unde ne scaldam dupa ce, fara sa stim ce-i oboseala, alergam dupa mingea cu camera si siret, care se spargea in vreun ciot tocmai cand jocul era in toi.De livada golasa unde cu bolovani vanam ultimile fructe care se incapatanau sa mai ramana agatate, ramase fara scutul frunzelor ingalbenite si smulse de vantul toamnei si care pastrasera in ele parca dulceata tuturor celorlalte  care au umplut cosurile ceva mai devreme. De zapezile…de altadata…unde sunt oare, prin care cu traista la gat si cu nasul rosu de ger inotam prin nameti si mergeam cu colindul din poarta-n poarta, unde gospodarii ne asteptau si ne imparteau cu bucurie nuci, covrigi si mere. Dupa care ajungeam in bucataria casei batranesti, unde ne astepta plita incinsa a sobei in care mama facea dis de dimineata focul si pe care asezam covrigii ca sa se-nmoaie si care umpleau camera cu miros de sarbatoare.Ii mancam fierbinti, cu nasul curgand dupa trecerea la caldura din gerul de afara.De sarutarile nevinovate furate de fete si baieti, care chicoteau apoi pe infundate de parca nu stiu ce nazbatie facusera si fiindu-le teama sa nu-i fi vazut careva si dupa care visai nopti la rand si numarai clipele pana la viitoarele…nazbatii.De suduiala mamei care iar…pentru a nu stiu cata oara, trebuia sa spele sau sa coasa hainele prafuite, rupte sau innoroite si sa ne dea cu alifii facute in casa pe coatele si genunchii jupuiti dupa cazaturi repetate in tarana prafoasa, uscata si fierbinte a verii.De mainile colorate in negru-verde de coaja nucilor inca necoapte, pe care le cojeam cu nerabdare dupa ce ne umpleam buzunarele, de parca nu stiu ce fructe exotice gasiseram, maini pe care le piteam stangaci sub banca din clasa, sa nu care cumva sa primim bataita la palme.De miristile unde paiele ne intepau picioarele desculte si de unde adunam spicele ramase si scapate de morisca treieratului batozei si pe care le aruncam pasarilor din curte, sperand sa nu fim mustruluiti si sa motivam astfel intarzierile la intoarcerea acasa, dupa ce ne saturasem de alergat si de joaca.De faptul ca nu eram plictisiti sau demoralizati, ca nu stiam ce sunt deceptiile si habar n-aveam de grijile cotidiene.Nu ne cotrobaiau mintile ganduri care te ingrijorau, nu aveam raspundere si nu ne invinovateam pentru orice prostioara, nu eram ironici si nu faceam eforturi sa ajungem la o stare de spirit plina de bunavoie, fara sa credem ca unul e mai breaz decat celalalt.De oamenii de zapada  pentru care luam pe furis sau mai bine zis sterpeleam din camara cate un morcov, din bucatarie cate o oala veche, ruginita sau gaurita pe care mama nu se indurase s-o arunce, iar de prin curte o matura cu coada ceva mai lunga si pe care-i echipam cum ni se parea noua ca le sta mai bine.

De calaritul pe spatele prietenilor de joaca la un lapte-gros si la care mai scapai cate un ghiont nevinovat.De jocul de-a v-ati ascunseala, cand trebuia sa numaram pana se piteau ceilalti pe care urma sa-i gasim si cand mai trisam cu nevinovatie rasfirand degetele de la mana ca printre ele sa vedem totusi unde se ascund macar unul sau doi din prietenii de joaca. De copilaria lipsita de angoase, de gutuile asezate la fereastra de bunica, de nasul turtit pe geam in asteptarea de a observa primii fulgi de zapada si urmarindu-le zborul pana se asezau pe pamant in straturi din ce in ce mai groase.De soriciul jupuit pe furis de pe porcul parlit cu paie, de teama sa nu ne vada mama, ca doar eram in postul mare  si care nu ne lasa nici sa rupem din cozonacul pufos plin cu miez de nuca, de mirosul dulce-amar al pelinului care primea in culcusul lui ouale frumos inrosite.De scormonitul in balegarul de langa grajd dupa ramele pentru pescuit, de laptele cald baut chiar in grajd din oala de pamant care inca mai pastra caldura cuptorului in care se zamislise si care parca sfaraia la sarutul laptelui spumos.De gogosi fierbinti si pufoase, umplute cu magiun si tavalite in zaharul tos facut la vechea masina cu manivela.De primii ghiocei pe care-i cautam sub smocuri de zapada razlete care inca mai rezistau sub primele raze ale soarelui primavaratic.De balciul de unde nu plecam acasa pana nu primeam portia de turta dulce si halvita si unde cei mai mari ca noi trageau la tinta ca sa castige un obiect oarecare sau o jucarie care noua ni se parea nu stiu ce trofeu important.  De balciul unde papagalii plimbati pe brat trageau prentru noi, pe muzica unei flasnete hodorogite si ragusite, bilete citite cu emotie, crezand ca din ele putem sa descifram mistere din viitor. De ciresul din gradina vecinilor, care se cocea mai devreme si din care rupeam in fuga crengi incarcate, de teama sa nu ne prinda stapanul.De primul joc,,Nu te supara frate”, sau de simpaticul,,Pacalici”din pachetul cu carti de joc.De plastilina framantata considerandu-ne niste mici arhitecti care credeam ca un  talent ascuns iesit la iveala din noi ne va ajuta sa modelam forme care sa placa ochiului.De lumina amurgului care anunta predarea si preluarea stafetei de catre noapte, cu cupola ei incarcata de stele, unde luna trona  ca o adevarata regina, cum pe drept o numisera poetii si nu numai ei.  De betia simturilor data de un curaj care nu tinea cont de sovaiala sau de nu stiu ce provocare. De primele bastonase desenata cu migala caligrafica cu tocul cu penita inmuiat in cerneala din calimara.De fofeze de hartie infipte in bete cioplite cu care alergam ca sa punem la treaba vantul care le invartea si care se rasucea in rafale, participand si el bucuros la joaca noastra.De curiozitatea cu care ascultam ecoul care ne ingana cu repetitie si care tulbura linistea ascunsa in prapastie.

De zmeie inaltate in vazduhuri limpezi catre infinit, pe traseele intortocheate ale zborului si pe care le struneam cu greu in incercarea de a le face sa se intoarca acasa.

Cu gene imbibate de lacrimi ce stau gata sa curga pe obraz, ne uitam cu nostalgie pe file de abum ingalbenite de patina timpului la clipele surprinse in clisee disparate care aduc in priviri si in suflet ecoul bucuriilor, trairilor si entuziasmului din ochii de copil.Priviri incarcate cu sinceritate si curiozitate aruncate catre noi, cei de acum, de catre cei surprinsi in joaca de-a copilaria, o joaca serioasa de copii.Schimbari adanci ascunse in memorie, pline de sensibilitate si emotie ne domina gandurile.Schitam zambete resemnate pe rabojul timpului si constatam ca inca mai putem fi si timizi si pusi pe sotii, chiar daca unii zic ca nu da bine la imagine.Reflectam si stam in expectativa sa reluam dialoguri care acum  se mai aud abia soptit, ca de pe un disc vechi  care se invarte sub mangaierea unui ac tocit.Trec pe langa noi tineri grabiti cu care nu mai putem tine pasul, dar ii putem insoti cu gandul, care nu tine seama ca pasii nostri sunt mai sovaielnici, el a ramas tanar si nu se supara ca-l mai trimitem din cand in cand inapoi ca pe un mesager care sa caute si sa ne aduca din tolba cu scrisori, prafuita,  amintiri cu care am trait si am sperat cu exuberanta copilariei.

Membru de carnet

Membru de carnet

 

Nici in noaptea ce tocmai trecuse nu reusise sa doarma mai mult de o ora, o ora si jumate.Se zvarcolise in culcus pe toate partile, mototolise cearceaful , dezbracase pernele  de le iesisera fulgii si plapuma cazuse jos, dar degeaba.Ganduri disparate ii invadau mintea si nu se putea opri la nici unul mai concret, sa vada daca contine vreo problema ce se putea rezolva mai cu prioritate.Insa problema principala care-l framanta si care bloca probabil senzorii de somn ai creieruluui era ca in acea dimineata, fix la ora 9.00 a.m.avea loc sedinta de dari de seama si de alegeri, la care participarea membrilor de partid era obligatorie.Convocarea o facuse conform tabelului intocmit de secretarul de partid al biroului organizatiei de baza si alergase mai bine de o saptamana sa-i prinda pe toti si sa-l semneze, ca daca le lua semnatura nu mai era treaba lui daca vin sau nu la sedinta.Beleaua era ca facea exceptie unul care se gasise el tocmai in perioada cu sedinta sa plece cu nevasta in luna de miere, de parca nu se mai gasea miere si dupa aceea.Nu de alta, dar era plecat departe si se intorcea dupa ce trecea si mama ei de sedinta.A incercat sa-i explice secretarului ce si cum, dar asta, care avea pile mari pe la judet, nici n-a vrut sa auda si i-a zis ca, nu ma intereseaza ba, te duci dupa el si mi-l aduci, ca astfel te exclud din organizatie si-ti anulez si carnetul de membru si pierzi si cota de incarcat butelia.Nu pot sefu sa-l gasesc, ca e departe rau, pe la niste bai de ape minerale, insa n-a reusit sa-l induioseze, ca iar i-a taiat-o scurt ca el n-are timp de pierdut cu vaicarelile lui.Nu mai era loc de intors si era mai mult ca sigur ca va fi,,sacrificat”, ca ii venisera si niste zvonuri pe la ureche cum ca ala  plecase in luna aia de miere intentionat, pus chiar de secretar , ca sa aiba motiv sa-l tranteasca pe el si sa-l dea jos si in locul lui s-o puna pe una de la judet, care avea carnet proaspat de membru cu drepturi depline si cu care el pleca mereu in deplasari asa zise oficiale sau in interes de serviciu.Pentru ea n-a contat nici paruiala incasata de la nevasta astuia, pentru ca-i spusese ei unul la cursurile de obtinere a carnetului de membru ca munca de partid nu cunoaste oprelisti si nu tine cont de elementele care pericliteaza buna functionare si stabilitatea acestuia.Dupa ce se supuse la vot ordinea de zi, in unaminitate minus unul ala plecat, se incepu de fapt cu diverse, mai exact cu o mustruluiala pe cinste si binemeritata facuta  celui care nu reusise sa se achite de sarcinile trasate de conducerea partidului  ca sa convoace tot plenul si majoritatea si ca de vina suntem si o parte din noi ca a scazut exigenta si vigilenta, care mai pe direct, ajunsesera la cote de avarie.Si in acest context, continua secretarul, consider ca nu trebuie sa ne fie mila si sa luam atitudinea cuvenita, pentru ca elementele fara vointa si indisciplinate nu au cum sa faca cinste organizatiei noastre.Si-mi pare rau ca trebuie sa incepem cub acest aspect negativ si nedorit de nimeni, sunt sigur, insa contiinta imi dicteaza si ma obliga simultan sa nu fac rabat de la statutul partidului.Asa ca propun in nume personal si sustin propriu excluderea tovarasului Tacutu din organizatie si anularea carnetului de partid.

Tacutu nu era de fapt Tacutu, pe el il chema Pirlitu, dar pentru ca in sedinte nu lua cuvantul de loc, i-au zis asa si asa i-a ramas numele.Si pentru ca nici acum, cand i se daduse prilejul sa se apere nu mai zicea nimic, secretarul ruga pe cei prezenti in sala sa se inscrie la cuvant .Se ridica tovarasul Maruntu, care statea pe primul rand, cum statea el pe vremea facultatii ca sa apuce sa stearga tabla la cursuri ca sa-l tina minte profesorii si sa-i dea macar cinci cu minus sau cu indulgenta.Da, eu as zice ca eu, tovarasul Maruntu cum ma numesc, sa nu dam apa la morisca unor asemenea oameni, adica tovarasi  ca persoane juridice si nu fizice ca cei care nu sunt membri de partid, fiindca ca asa se slabeste coerciziunea dintre membri, adica dintre noi cei prezenti aici.Asa ca sunt de acord cu excluderea tovarasului Tacutu si sustin propriu si semnez aceasta hotarare.Nu se stia daca banuia cineva din sala ca astuia, lui Maruntu, ii bagase in cap postasul comunei ca daca pica Tacutu, il vor pune pe el conilier cu problemele de organizare pe baza de semnaturi.Statuse la baute cu postasul pana spre dimineata sedintei, care-l asigurase in plus ca-i spusese lui sigur cineva de la judet, un var primar de-al patrulea al nevestei ca il vor alege pe el.Se aseza satisfacut jos dupa ce termina ce avusese de spus si  presedintele de sedinta propuse ca inainte sa se treaca la ordinea de zi, sa se voteze prin biletele ca si vot secret , pe cine alegeau ca nou consilier in locul lui Tacutu, care iesise de altfel la o tigara Carpati neaosa fara filtru.Asa ca biletelele scrise si pliate se depusesera in urna caciula stabilita ad-hoc si dupa ce se termina numararea voturilor, se facu comunicarea oficiala de catre, cine altul, secretarul organizatiei.Dragi si stimati tovarasi, ca secretar al organizatiei de baza, va transmit cele mai calde si sincere urari pentru constiinta civica si de partid de care a-ti dat dovada si va felicit pentru hotararea luata.Dar sa nu divaghez prea mult pentru ca se stie ca vorba lunga e saracia tovarasului, asa ca noul cosilier cu probleme de organizare pe baza de semnaturi este…tovarasa Limbilescu Luminita si ma bucur pentru aceasta alegere ca-mi vine sa fredonez cantecul acela cu luminita lampa mica.Ea nu a putut sa fie prezenta astazi in mijlocul nostru sau cel putin deocamdata, deoarece abia s-a intors de curand dupa ce a insotit delegatia noastra oficiala intr-o vizita de lucru si impresii pe ecuator si este data peste cap de fusele orare pe care le are globul in partea aceea. Ea ii explicase numai lui,  in regim de confidentialitate, ca n-a inteles ce e cu fusele orare, ca n-a simtit ca acolo pamantul se invarte mai incet sau mai repede si ce nu intelesese deloc era aspectul ca acolo era o ora si pe la noi alta ora, cu toatre ca si cei de acolo aveau ceasuri la fel.Mentionez ca ea a reusit sa-i convinga pe oficialii de pe acolo sa ne livreze tevi  gaurite pentru solarii, foarte utilizate si cu inalt randament ridicat in irigarea prin picurare controlata a rosiilor, vinetelor si ardeilor iuti, urmand ca intr-o transa viitoare sa se livreze si alte tevi, cu gauri mai mari pentru ceapa si usturoi.Deocamdata nu ne putem permite tevi cu gauri multiple tip sita, pentru marar si patrunjel si varza creata de Bruxelles a la Cluj, dar speram, ca pe baza beneficiilor rezultate din folosirea primelor loturi de teava mentionate, sa le luam si pe acestea.Si apa de unde o luam? Intrebarea fusese pusa mai din fundul salii si secretarul nu observa cine a pus-o si pentru ca se enerva, raspunse ca apa va fi cea de ploaie, captata in butoaie, care butoaie vor fi puse pe suporti inalti si ca sa stie desteptul care a intrebat, le mai spune ca asa apa curge singura sub forma atractiei gravimetritionale si nu mai trebuie pompe si curent consumat.Nu vreau sa mai continui si cu alte exemple din activitatea tovarasei Limbilescu,care ar merita  sa fie spuse si ma limitez numai la acestea.As ruga totusi, daca cineva o cunoaste, sa se inscrie la cuvant si sa spuna cateva cuvinte. Dupa cateva secunde de murmure si foiala, se ridica tovarasul Coinacescu, care incepu prin a spune ca o cunoaste pe tovarasa Limbilescu sau Limbilicuta cum era alintata, decand se juca cu pasarica in tarana, sa-i  fie iertata comparatiunea si ca de mica dadea dovada de initiativa si de inteligenta, reusind sa mearga prima pe trotineta fata de alte fete de varsta ei si chiar mai mari.Crescand s-a remarcat la urcatul fara scara in ciresii de vara si chiar la ceva mai greu, adica la batutul nucilor.N-ar vrea sa spuna, ca sa nu se creada ca e o gluma, dar totusi o face si anume ca tovarasa se pricepea sa traga bine cu prastia mai bine decat baietii, nimerind gugustiucii de le zburatacea fulgii.Isi cosea singura gaurile de la sosete si nu lasa unghiile sa creasca, nici macar cand a plecat la liceul cu specializarea agricola de plantatul si crescutul verzei cu foi speciale pentru sarmale si la care liceu, tinand cont de profilul agricol, a fost nevoita sa faca mari eforturi, pentru o fata, de a invata sa mearga cu tractorul.Si a reusit tovarasi, chiar daca unii carcotasi au spus ca nu merita, ca n-a stiut sa opreasca tractorul si ca s-a rotit cu el pe pista de examen pana a terminat motorina, ca n-a avut nimeni curajul sa se urce in el din mers si sa-l opreasca.N-a vazut-o nimeni umbland cu baietii dupa chistoace de Kent aruncate de elemente certate cu curatenia, chiar fumate numai pe jumatate si n-a jucat nici jocuri de noroc, exceland numai la tabinet, macaua si toci si chiar la ,,Nu te supara frate”, jucat cu sora sa.Vroia sa continue, dar secretarul ii facu un semn discret sa se opreasca, ca tot el il pusese de altfel sa ia cuvantul  si-i explica binevoitor ca poate mai sunt si altii care vor sa ia cuvantul.Tot timpul cat vorbise Coinacescu, postasul il mai asigura odata pe Maruntu ca diseara se duce direct la pila lui de la judet si-l imboldi sa ceara dreptul la replica la alegerea tovarasei Limbilescu, nefondata dupa parerea multora, dar care n-aveau curaj s- o spuna direct si fara ocolisuri, asa cum ii sta bine unui membru drept.Asa ca Maruntu, ramas mahmur de seara trecuta si dres cu o bere dupa tejgheaua de la magazinul lui Blegu, se ridica din nou si tinu tot timpul capul in jos, mai ales ca avea ochii rosii in cap de parca ii injectase cu bulion.Incepu prin a-si cere scuze ca el, cu tot respectul, nu poate sa treaca peste calitatile si din astea  negative ale unei persoane, oricat ar fi ea de pregatita si de sustinuta, pentru ca aici e durerea, ca unii au proptel si altii se zbat singuri sa razbeasca, pe cinstite.E de acord sa se promoveze tineretul, studios sau nestudios, cu bac sau fara bac, dar asta nu insemneaza ca trebuie sa-i neglijam pe astia mai batrani, ca mine parexamplu, adica sa le dam cu piciorul in turul pantalonilor mai pe intelesul tuturor, cum sunt eu in cauza care am pus umarul si la greu si la usor, dar l-am pus, in timp si pe cand altii pleaca in delegatii oriunde in directia in care se intoarce floarea soarelui.Sa nu uite nimeni ca eu am adus primele stropitori manuale cu care am udat intensiv cartofii si pe care apoi le-am adaptat si la stropitul acestora, reducand substantial procentul de distrugere cauzata de gandacul de Colorat cu circa unu la mie.Ce ne trebuie noua sau ce ne trebuia tevi  gaurite pentru udat cand puteam sa facem santuri printre randuri si sa udam cu furtunele in direct ? Eu n-o stiu pe tovarasa Limbilescu de mica, dar am avut ocazia s-o urmaresc cand a crescut mare. Juca toata ziua sotron si cand obosea statea pe banca de la poarta, ca o tenismena intre seturi.Nici macar nu stie sa mulga vaca, mangaind tatele vacii invers decat e normal si mi-e jena sa spun ceva in plus despre asta, ca sa nu se creada ca fac bascalie, dar orice barbat si orice femeie cred ca intelege substratul ascuns al remarcarii facute la acest aspect.Si vreau  nu vreau, intreb, unde e tovarasi constiinta ca familia e celula de baza a tarii, daca tovarasa nu s-a maritat ? Sa faca copii, sa creasca maternitatea si sa aiba tara de unde recruta viitorii specialisti de astazi, doctorii de maine.Ca si eu, chiar daca am numai opt clase, nu conteaza tovarasi, ca eu am familie, am vaca, cal si caine si muncesc in spirit de harnicie muncitoreasca.Mai beau si eu, ca omul, dar numai dimineata, la pranz si seara pana la doisprezece ca ma cearta nevasta, ca oricum nu sunt presat de condus ca n-am carnet de sofer si as fi vrut, ca de aceea mi-am pus niste numere rosii la caruta de rodaj, pe care mi le-a dat nepotu plecat in nu stiu mai care tara sa munceasca ca sa aduca masini.Dar important e ca nu fumez, ca m-am lasat si asa a zis si doctoru meu familist.Asa ca va rog tovarasi, puneti bine in balanta avantajele si dezavantajele si ale tineretii si ale batranetii si vedeti si judecati cu ochii limpezi ai mintii neinfierbantate, care atarna mai mult.Spuse ca el atat a avut de spus si ca are incredere ca cadrele vor cantari bine situatia, apropo de balanta de care a zis el.Acum, emotionat, avea si obrajii rosii, nu numai ochii si se uita fastacit in jur ca sa-si dea seama ce impresie a produs.Luat de valul vorrbelor spuse cam pe fuga, nu observase ca unul din prezidiu, care era cumnatul secretarului,  iesise afara precipitat si nu dupa mult timp in sala isi facu aparitia politistul de promisxitate, asa cum fu prezentat celor din sala.Acesta vroia sa le citeasca o circulara care tocmai atunci sosise de la centru prin fanul curier, era calda glumi el si care suna cam asa :

,,Incepand cu data prezentei, la orice sedinta constitutionala sau neconstitutionala, indiferent de numarul de participanti dar obligatoriu plus unul, indiferent de ordinea de zi sau daca se ridica sau nu mana la vot, se va proceda la verificarea inainte de inceperea sedintei a starii de ebrietate, in caz ca exista, a tuturor participantilor la sedinta, indiferent de nationalitate sau sex.Verificarea se va face cu fiole gradate de unica folosinta, pe baza de inverzire, prin suflare, dupa bagarea totala a mustiucului in gura si prin sigilarea ulterioara cu sigilii de plastic si cleste de sigilui cu numar poansonat prin sarma rezistenta la rupere si rasucire.Cei care vor fi gasiti cu fiola inverzita, indiferent de concentratia si intensitatea verde-ului, vor fi trecuti intr-un tabel cu grupa sanguinica corespunzatoare personala si li se va interzice accesul in sala si calitatea de participanti sau votanti pana la viitoarele alegeri si chiar accesul in sala ca reprezentanti sau invitati din partea publicului.

Mentiune : Cei care sunt gasiti pe,,verde” si sunt recalcitranti, vor fi dusi cu masina primariei de transport copii si scolari la dispensarul local, unde li se vor recolta probe biologice sangvinice confor grupei sanguinice declarate in tabel”. Imediat dupa citirea circularei, Maruntu se facu chiar verde la fata din rosu, fara sa mai sufle in fiola si se ceru singur pentru excludere, luindu-si angajamentul ferm ca pana la viitoarele alegeri, cand va avea din nou drepturi depline va incerca  sa se lase de bautura, macar dimineata.Secretarul ii dadu un ghiont discret cumnatului care avusese ideea cu circulara si-l invita pe la el ca taiase nevasta un cocos si daduse cep la un butoi de busuioaca.

Tovarasa Limbilescu n-a fost prezenta, ea fiind, cum motivase secretarul, cam timida, fiindca nu vrea sa influenteze votu,l ca purta numai mini si umbla numai fara sutien si era si putin stresata ca fiind putin racita nu fusese la aeroport acum cateva zile sa plece in statiunea Balneare fara delegatie, pe motiv ca va molipsi pe cineva de acolo cu gripa si ca exista riscul sa pericliteze reputatia ca suntem un popor sanatos nu numai la minte dar si la trup, conform unei zicale cum zicea chiar ea ca ,,mentosano in corpore sano”.

Celelalte puncte de pe ordinea de zi nu li se mai parura multora importante, scopul si telul fusese atins, asa ca secretarul ceru aprobarea sa se incheie sedinta in unaminitate de voturi, nu inainte de a le spune ca crede ca si-au dat cu totii seama ca vigilenta si exigenta de care a amintit la inceput nu sunt vorbe goale si gogosi fara umplutura.Ca circulara care tocmai sosise dovedeste ca vigilenta este peste tot, la cote inalte si ca circulara n-a fost data intamplator si ca de acolo de sus, de la judeteana, cineva a vegheat si vegheaza in continuare asupra moralei, modei si eticii noastre pe care unii dintre noi  o neglijeaza si o intineaza cu fapte reprobabile care nu fac cinste nimanui si ca noi trebuie sa intelegem ca numai prin munca sustinuta si complexa si atitudine luata fata de cei care calca stramb in strachini vom evita va  ca lantul slabiciunilor sa adauge zi de zi zale slabite si ruginite.Asa ca dragi tovarasi si unii chiar prieteni fideli fara interese personale ci numai ca aliati si tovarasi in munca de echipa, va rog sa urmati dirzi si mandri exemplul urmasilor, pardon, inaintasilor nostri, care n-au pregetat nici-o clipa sa lupte cu mainile goale si sa arunce cu bolovani ca la Posada ca sa ma opresc la acest exemplu si care n-au permis nimanui sa se atinga de bogatiile, fetele si  femeiloe noastre devotate numai noua.Ca o asigurare personala si generala, vreau sa va asigur ca impreuna cu tovarasa mea si a noastra draga, voi face tot ce pot si posibilul ca sa atrag ca un magnet toate fondurile din lume si, nu neaparat din ambitie, va rog sa-mi permiteti din tot sufletu l, ca in comuna noastra, din aceste fonduri, sa organizam cel tarziu peste treizeci de ani, primul campionat mondial de oina pe natiuni. Va multumesc  pentru timpul si increderea acordate ! Aplauze ca niste pocnete consfintira discursul secretarulu, dar totusi surpriza are rolul ei si nu se lasa asteptata nici acum in momentu cand isi facu aparitia si tovarasa Limbilescu, care cobori singura, fara sofer, din masina pe care o conducea decapotabila, ca-i trecuse gripa.Ea saluta neintelisibil mai mult din buzele rosii ca ouale de Pasti si-i sopti secreatrului ca daca ea va mai fi luata in continuare peste picior ca risca sa ramana fata batrana, chiar daca nu si mare, ea il paraseste si nu numai atat, trece la celalt partid, chiar daca ar fi nevoie sa se culce si cu Maruntu sau cu Coinacescu si chiar cu Maruntul exclusu caruia ea ii luase locul chiar astazi.Secretarul o trase intr-un colt si-i spuse ca decat s-o vada cu adeversarii mai bine isi trage un pumn in…Coinacescu si ca avea pentru ea surpriza de mult astepata si pe care i-o transmite acum in direct si anume ca deja a bagat de ieri divortul pe rol si ca ea e noua lui aleasa.Luminita Limbilescu uita si unde se afla de bucurie si sari la gatul secretarului, mult mai inalt decat ea si ramase agatata, ocazie cu care cei cativa gura – casca ramasi in sala obervara cu putina stupefactie dar si cu mai mare satisfactie ca tovarasa se purta nu numai mini si fara sutien, dar se purta si fara chiloti.

Amintiri din prezent

Amintiri din prezent

 

Visele se risipesc odata cu primele licariri prin care dimineata iti trimite prin geam primele raze de ziua.Te scoli obosit, ai adormit noaptea tarziu, te-au framantat multe ganduri ravasite prin alveolele mintii.In ceasul adanc al noptii ma gandesc la tine si-mi dau singur diagnosticul : singur si trist, cu pulsul vizibil tresarind la tampla sperantei. Ne infierbantam fanteziile, ne oprim, ne intoarcem si privim uimiti, ca pe o revelatie, ca am ramas in urma.Strapungem ziduri  groase cu ochii mintii, alegand dupa dorul ce ne copleseste cu melancolii si ne sageteaza zambetul cu lacrimi care uda genele si ne face sa simtim cum tumultul celor care curg acum siroaie ne inunda vraja tesuta de lumina lunii in ochii tai si nu trebuie sa ma apropii ca sa-mi umplu sufletul cu puritatea ce razbate din ei, pentru ca orice distanta se reduce la cativa pasi care ma aduc langa tine.Ma privesti cu clipitul rasfatat al pleoapelor si ganduri pe care inca n-am apucat sa ti le citesc ma fac sa ma simt ca un copil caruia i se spune prima ghicitoare din viata sa si sufera ca nu stie sa-i descifreze mesajul ascuns si sa-i dea dezlegare.Ti-ai pregatit o mica valijoara in care ai ingramadit adevaruri si vinovatii si in care am reusit sa strecr fara sa stii, ecoul calauzitor al pasilor a caror urme se sterg ca urmele sterse pe nisip de sarutul marii si pe care poti sa-l eliberezi cu cheita gandurilor care incearca sa faca ordine in dute-vino-ul regretelor.Imi fac calcule asezate intre paranteze deschise catre viitor si car pumni imaginari in sacul plin cu deznadejde agatat de un tavan in apropierea ringului in care ma simt ca un pugilist obosit care recapituleaza in gand ca nu poate fi trimis la podea inainte de bataia gongului sau care trebuie salvat de un prosop mototolit de grijile antrenorului si aruncat sa pareze lovituri de care nu te simti in stare sa te mai eschivezi.Ma retrag dezolat si strivesc imbratisarile flamande care ma hartuiesc  si ma strang cu puterea unor gheare ascutite ca niste ace de gheata, din care scap timorat si vlaguit.Am in fata redute mlastinoase, pline de incolaciri viclene si lunecoase ca niste trasee intortocheate de labirinturi neexplorate pana acum.Le privesc mahmur prin ploaia lucioasa care imi da frisoane ce ma zgaltaie cu stropi de neincredere.Ghemotoace de fluturi zboara si se ingramadesc in stomac si-mi dau ghes sa fortez senzatii ca pot sa le escaladez cu pretul unor sacrificii al caror pret n-am cum sa-l anticipez.Visam la glorie, ne reprofilam cu gandul sa atingem performante desuete in incercarea de a potoli regrete insetate de aplauze primite din loja oficiala.Adopt tactici de soldat care nu viseaza la bastonul de maresal ascuns in ranita carata pe fronturi cu inamici nevazuti  si care se intoarce la vatra fara sa poarte pe umeri povara gradelor care ar putea sa-i dea ocazia si puterea de a conduce armate victorioase pe campul de lupta al sperantelor ranite si abandonate in transee de dezertori cu arme ramase fara munitie.Ne facem ordine in idei, asta e buna, asta nu e buna si pornim lin motorul gandurilor ambalat cu biciul privirilor care sfichiue bujii decalibrate si ruginite.

Valuri cu creste inspumate isi golesc sacii cu cochili de scoici aduse din adancuri si risipite pe plaja si pentru care ne inghesuim si ne batem disperati ca se la adunam, cu speranta ca vom avea sansa ca s-o gasim pe cea norocoasa in care s-a plamadit fericirea.Crampoane vibrand de emotie inteapa iarba spiritului unui gazon pe care intram cu increderea ca putem scoate un rezultat bun si rascoleste furtuni de neliniste, reflexe involuntare in alchimia gandurilor.Ne inchidem in capsula ermetica cu invelis de piele, cu eticheta stearsa de ploi si ne inselam constienti ca suntem la adapostul  care ne protejeaza de turturi de gheata crescuti deasupra capului ca niste sabii ale lui Damocles  si ne dam sema prea tarziu ca eram de fapt inchisi doar intr-un straveziu balon de sapun, luat de vant si voalat de pripite raze solare. Cotrobaim fara sa aprindem lumina, cautand chei potrivite care sa deschida cifruri de oracole in care credem ca cineva a ferecat sperante si reusite rasplatite cu ovatii.

Tinichele hodorogite si galagioase, rascolite de vant, se zvarcolesc prin praful amintirilor care se estompeaza la cateva aplauze razlete cu care mai speram sa scoatem inca odata actorii din spatele cortinei.Evadam din romane sinuoase, citite in fotolii camuflate de sobe neincalzite si te bucuri cand reusesti sa atati  prima stralucire a unei flacari firave, care indrazneste sa palpaie cu pale jucause si sa  te imbratiseze cu caldura ei toropitoare.Rascolim  ganduri care forfotesc ca niste furnici intr-un musuroi construit cu migala si care deseneaza in minte contururi fragile care incearca sa faca prizoniere farame de speranta si bucurie.Ne impiedicam de batranul si prafuitul gramofon, abandonat si uitat in sali de bal cu lustre cu stralucirea stearsa si care parca incearca mut sa mai invite la dans perechile, cu acul lui care zgaraie pe santuri de vals, ca o penita imbatranita muiata in cerneala unor timpuri apuse.Faraoni bandajati cu patina vremii bat in pereti de piramide neclintite si arse de soare, dornici sa scuture de pe umeri garbovirea anilor care-i apasa de atata amar de vreme.

Ne imbatam cu apa rece  izvorata din maruntaie de gheata si ne lacomim s-o sorbim ca pe niste iluzii cu recomandari dietetice si pierdem timpul spargand seminte de dovleac coapte in spuza poftelor pantagruelice.Cautam sa escaladam etaje de unde sa putem privi de sus umbrele mototolite de forfota trecatorilor, fachirii care scutura durerea cu puterea mintii, maturatori care aduna pe faras amintiri pierdute si care umplu cu ele tomberoane razlete la colturi de strada.

Replici sterse si istovite, flamande sa fie auzite de cativa gura – casca, se transforma in mormaieli inocente care aluneca pe langa cei prezenti.Portrete patimase inramate cu catusele vremii stau suprapuse in arhive imbatranite si ignora pe cei care le privesc, ferite de praful gros de indiscretii glaciale.Tentative de negustori necinstiti care poarta ocaua mica in buzunare, te fac robotul resemnat al ipocriziei si al retetelor fade cu glazura de antipatii obscure.Tinem inchise ganduri in carapacea de gheata a hazardului, a jocului intamplarii si le eliberam ca pe niste gloante oarbe ratacite pe drumul catre tinta.Mori de vant sfasie cu aripile lor intr-o rotatie fara sfarsit istorii glorioase cazute in naivitate si vrei sa mergi mai departe calcand pe dale crapate tivite cu smocuri de iarba pe crestetul carora pasim cu neincredere.Ridici pahare si nu bei, chiar daca poftele iti rascolesc stomacul, pentru ca nu-ti place repertoriul tarafului instalat langa gratarul pe care se perpelesc vise crude, abia nascute din aluatul sperantei si nu-ti convine ca nu primesti dedicatiile de suflet.Flacari crude si salbatice izbucnesc din jarul unei romante infasurata in urechi rasfatate care le primesc si le lasa sa scormoneasca nedumeririle mintii. Burnita rece ce topeste spuma mustului sangeriu stors din boabe de chihlimbar, tese picaturi de gheata pe haine captusite cu imaginile sensibile ale imbratisarilor din care tocmai ne-am desprins.Horoscopul ti se pare mai sincer astazi, usurat de utopii fantasmagorice si indraznete si te incarca totusi cu cateva doze de suspans.Ocolim raspunsuri pentru ca ne e teama ca nu putem pune frau altor intrebari, suntem la granite de netrecut, pazite de cerberi nemilosi.Ne inhamam fara pretentii la maratonul aspiratiilor ascunse in nuclee pe a caror orbite flutura satisfactiile inselate de demagogia neputintei.Orizonturi catre care ezitam sa pornim se contureaza intr-un univers cu harta gaurita de steguletele generalilor care pun la cale tactici fanteziste.Cochilii din coarne de cerb rupte in inclestarile pasnice ale rutului, ne tin captivi in custi cu zabrele aurite de iluzii cu care credem ca mai putem gasi un bilet in plus la spectacolul fierbinte in care se joaca piese incarcate de enigme fara supape de scapare.Gesturi scutite de vorbe, daruite cu bunatatea rabdarii izvorat din logica principiului ca poti trece de  bariere intalnite la rascruce de drumuri si sa pasesti in libertate, eliberat de spirite tensionate, de teorii strangulate in tacere de cei ce nu le pot aplica in practica.Ne plimbam pe ganguri paralele cu strazi pe care nu intalnim nici un un ghid si nu indraznim sa apelam la trecatorii care umbla zgribuliti carand cu ei umbra unor batalii pierdute.Ne amagim ca putem izbuti singuri sa deschidem usi capitonate cu indiferenta si infatuare, cu obtuzitati inghetate intr-o diplomatie de carton, cuibarita in fotolii de carpe.Ne deplasam ca niste automate robotizate din care s-a scos piesa vointa, incarcate cu sterilul unor filozofii ridicole inspirate din horoscoape si oracole scrise de maini tremurande.Idealuri vehiculate la baluri ticsite de curtoazii superficiale si pline de masti cu fete abstracte imprumutate din carti prafuite de anticariat.Pasiuni ratacite in penumbra eclipsata de framantari si revolte inabusite de spaime nebuloase si ipocrite.Farse fluturtae din jobene infantile, aplaudate de dirijori cu diapazoane ragusite si dezacordate, timorati de jocul hazardului care te condamna la speranta.Hoinarim prin balciuri populate de flasnete hazlii din care razbat rezonante de melancolie si patimi ascunse.Sa renuntam la dispret si la lehamite, sa mistuim temerile carpite cu fulgii ce ratacesc haotic prin vazduh ca puful papadiilor la lumina chioara a becurilor mascate de ramuri golase si triste.Lastarii sperantei sa stoarca si sa pice seva lor incarcata de speranta in suflete lacome de fagaduieli promise. Si prin vene pulsand de dor sa curga fluvii de iubire pe care sa navigheze corabii cu vele impinse catre zari senine de vantul sperantei.

Fair play

 

Fair play

Nu mai e maică zahărul care a fost odată, puneai un strop și te-ndulceai pe loc, acuma un sfert de pachet la cană și abia, abia.Parcă nici sfecla roșie nu mai e așa roșie, am văzut că s-a cam decolorat, începe să se albească, probabil de la granulele alea albe de îngrășăminte.Că până vine ăla din trestie pe vapor, mai va, ai timp să bei o tonă de Havana sau Cuba libre.Nu mai e nici vremea când nu îndrăznea femeia să ridice ochii la bărbat și astăzi fumează și ele cot la cot cu ei și se distrează așișderea, că d-aia e egalitate în drepturi și dreptul la emancipare.Bunica n-a știut de așa ceva, ea a purtat tot timpul basmaua și șorțul, de care era chiar mândră.Și așa cum aproape toate nu mai sunt cum au fost așa și cu fotbalul din ziua de azi.Nu mai poți și tu să înjuri un arbitru, din tot sufletul, că se joacă imediat cu tribunele goale, nu mai poți să alergi și tu jucătorii pe teren să le aplici o corecție c-au luat bătaie, că gata amenda, nu mai poți să te bați și tu cu galeria rivală în tribune ci numai pe stradă, nu mai poți să rupi scaune și bănci și garduri de protecție că te evacuează cu fulgi cu tot.

Noi ca noi, că nu-i pasă nimănui cât suferă bietul microbist, dar e rău și de arbitrii, săracii.Nu tu acolo un henț inventat, un fault mutat în careu sau un cartonaș roșu din prima, că te trimit mai nou ăștia la televizorul ăla montat la marginea terenului și reiau faza până când renunță la decizia inițială, chiar dacă au ei pe unchiul la federație sau chiar dacă au dreptate.

Probleme în acest context îl frământau acum și pe Fane Câcâilă, președintele clubului de fotbal din liga a IV-a, seria a IX-a, respectiv al FC RURAL Cotonogi, cât și  pe antrenorul principal și pe cel de la juniori și portarii de rezervă, Gelu Desperatu.Mai erau câteva zile până la meciul decisiv de rămânere în liga a IV-a, pe care trebuiau să-l câștige neapărat și nu numai atât, ci la o diferență de minim șapte goluri, pentru a putea depăși echipa de pe locul din fața lor, care stătea etapa aceasta și avea 3-0 din oficiu.Acum au înțeles ei de ce e bine să lași loc de bună ziua, că dacă nu cotonogeau ei atunci jucătorii cei mai buni de la SCM Înrobirea, adică tocmai de la echipa cu care urmau să joace acum, ar fi avut acum curaj să intervină și să le spună s-o lase mai moale, mai ales că n-aveau nevoie de puncte, fiind deja calificați pentru barajul de promovare. Așa că s-a adunat într-o seară la bufet tot staff-ul echipei, împreună cu primarul, secretarul, poștașul, medicul veterinar și polițistul din localitate, încercând să se concentreze și să găsească o soluție de a câștiga meciul cu orice preț și împotriva oricărei logici.De arbitru nici nu putea fi vorba să-i ajute cu ceva, că nu știau cum dracu se făcuse să li-l delege tocmai acum cei de la federația județeană pe cel care, la meciul cu cotonogeala de v-am zis mai înainte, pierdut cu 11-1,le-a refuzat, după părerea lor și a celor invitați la o dezbatere seara la TV-ul local la emisiunea,,Mentalitatea învingătorului care nu renunță ușor”trei penalty-uri și două lovituri libere, și alea mutate în afara careului.Beleaua a fost că la final suporterii au intrat pe teren și l-au alergat pe principal încât acesta a reușit să sară albia pârâului secat din spatele gardului de împrejmuire dintr-o singură săritură, dar n-ar fi fost problemă nici dacă era apă, că sărise cu un metru peste mal.Puteau să-l prindă, dar a avut noroc cu sprintul final, făcut mai ceva ca la 100 m garduri,care l-ar fi făcut invidios chiar și pe atletul ăla, parcă-i zicea Michael Johnson.L-au recuperat tocmai pe la halta localității niște camionagii ce mergeau cu lubeniță la târg.Cu arbitrii de tușă nu au fost probleme, că ei ridicaseră mai mereu fanionul după cum strigau suporterii sau antrenorul.Și acum, deh, sosise momentul scadenței și nu știau ce să facă, mai ales că se mărise și numărul forțelor de ordine, pentru că era considerat un meci de cod roșu și suporterii locali lansaseră anticipat că vor fi duri și că-i vor asurzi cu noul model de vuvuzele, chiar dacă vor fi catalogați ca lipsiți total de fair play.Nici varianta de rezervă nu le-a reușit, după ce-au trimis-o chiar acasă la arbitru pe noua secretară a primăriei , angajată în urma concursului de miss local și care avea pe vino-ncoace, că o dădeai dracu de conștiință numai când te gândeai cum era când începea asta să se descalțe.Arbitrul   i-a tăiat-o din prima, i-a zis că înțelege, că e și el om, dar în cazul ăsta îi spune franc în față că, băi femeie, eu nu te mint, că nu sunt un coate goale sau mațe fripte, chiar dacă mă numesc Cucu, nu există cale de înțeles, mai ales după ce am pățit ce am pățit cu ăia.Am înțeles că te-ai gândit sau te-au trimis ăia să apelezi la cucul meu, dar nu admit în nici-un caz să fac vreo concesie, chiar dacă ar fi să-mi condamn cucul la abstinență.Ea a plâns și l-a implorat, zicându-i că n-or s-o creadă și-o vor acuza că a dat la pace cu el.Categoric nu, a rezumat în final Cucu și a lăsat pupăza să plece fără cuc între picioare.Săraca secretară, niciodată nu fusese așa de umilită și și-a zis că ăsta ori e prost, ori e impotent, ori e pe invers.Era prima dată când era refuzată, după ce se culcase cu tot juriul de la concursul de miss.

Nici situația financiară a clubului nu stătea pe roze, dovadă că nici pentru tușarea terenului nu aveau var, fiind nevoiți să ia câțiva saci cu rumeguș de la un patron de gater din zonă, care și ăsta făcea tarantele că , vezi Doamne, s-a scumpit și rumegușul și că se bate lumea ca să-l ia, să-l pună strat la puii mici de-o zi, că absoarbe gâneațul și umezeala și-l schimbi mai rar.L-au înduplecat numai după ce i-au promis, în scris,că-l vor scuti de impozitul local până când va intra în insolvență.Chiar dacă meciul se juca la ora 11 a.m., suporterii locali au venit cu torțe și cu pancarte pe care scria:,,Noi nu suntem derbedei”și scandând că:,,Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu câștigă echipa noastră frumoasă”.Meciul era transmis pe toate posturile TV din țară, chiar și pe cele naționale, fiind catalogat cu grad maxim de risc și după unii chiar meciul anului.Aproape toate scandările de bine erau adresate oaspeților, că să fie și ei domni, că e adevărat că sunt mai buni dar ce le trebuie lor puncte când nu le trebuie, că le vor da și ei toate punctele din tur-retur din ediția viitoare de campionat, că ei sunt barosanii fair play-ului,etc.Niște babe surde, care nu auzeau nici cea mai gălăgioasă vuvuzea, se rugau de zor în spatele porții adverse, urmând ca după pauză să scimbe și ele poarta.Oaspeții arătau bine, erau bronzați, că fuseseră la piscină în pauza competițională în care jucase naționala și la intrarea lor în teren pentru încălzire au fost aplaudați de parcă tocmai câștigaseră trofeul din Champions League.Atenția acordată chiar i-a sensibilizat pe unii, care cel puțin în a doua repriză au luftat la greu și au trimis pasele numai în afara terenului.Degeaba, ca să înscrii, dar nu numai atât, dar și atâtea goluri ca să te scoți la golaveraj, trtebuia să ajungi și la poartă sau măcar prin apropierea ei, iar portarul să fii avut soarele în față, că oricum nu avea voie să poarte ochelari.În a doua repriză, chiar dacă arbitrul a fluierat numai pentru oaspeți și pe care i-a încurajat chiar și verbal și chiar dacă dădea cartonașe gazdelor numai pentru că aveau jambierele la glezne și tricourile scoase din chiloți, minunea s-a produs chiar fără prelungiri gen minutul 90+6, 90+7.N-a mai urlat nimeni că s-a fluierat cu cinci minute înainte, după ce portarul oaspete încasase opt goluri, de parcă fusese deocheat sau chiar hipnotizat de fumul de la tăciunii aprinși de babele din spatele porții.S-a terminat 8 la 1 pentru gazde și diferența de șapte goluri asigura rămănerea în liga aceasta și nu mai erau nici la mâna balotajului.Nici arbitrul dornic de răzbunare n-a avut ce să facă, pentru că golurile au fost marcate de la distanță, chiar de la mijlocul terenului și numai unul din corner.Deci nici vorbă de offside, fault sau henț.O minune, maică, au zis babele care n-au catadicsit cu rugăciunile până nu le-a zis primarul că s-a încheiat foaia de arbitraj.Puteai să zici că a fost și o minune, dar mai târziu au aflat în ce constase aceasta.Tot secretara lor miss îi salvase, involuntar într-un fel sau mai bine zis indirect.Că ce se gândise ea, logică simplă de licean fără bac și amânat la toamnă, că dacă vrei să deschizi un lacăt, la o poartă să zicem,oricât de mare ar fi el, reușești dacă ai cheia potrivită.Și cine era ,,lacătul” porții la echipa vizitatoare ? Păi cine altul decât portarul, că el fereca poarta, nu antrenorul, nu maseorul, nu medicul echipei sau arbitrul cu toată străduința acestuia.Așa că după refuzul categoric al lui Cucu arbitrul, ea l-a agățat pe băiatu ăsta din poartă și cu cheia potrivită i-a ,,descuiat”șlițul, el neștiind cu cine are de a face, fiind transferat la echipă abia înaintea acestui meci.Așa că a intrat în poartă direct din pat, că i se închideau ochii și-i tremurau picioarele mai rău ca de la febra musculară, Cât despre reflexe, acestea fuseseră anihilate cu brio de de vrednica secretară, care ulterior a fost promovată pentru merite deosebite în promovarea și înviorarea activității sportive pe plan local, primind și o diplomă și o mică statuetă din ghips colorat ce reprezenta un portar ce plonja după o minge în aer.Până la urmă au scăpat și de balotaj, deoarece federația județeană rezolvase o contestație prin care echipa rămasă pe ultimul loc era reclamată că la un meci nu a fost în regulă cu medicul echipei, acesta neavând în trusa medicală decât un tub de Lasonil și niște comprese, și alea nesterilizate, alături de niște pastile dubioase suspecte că ar conține substanțe dopante interzise.De fapt erau niște dropsuri mentolate, pe care băiatul cel mic al medicului le ascunsese de fratelea mai mare chiar în trusa lui tac-su și uitase unde le-a pus.La analizele efectuate de laboratorul veterinar din localitate s-a stabilit că acestea ar avea efect,,refrigerant și vasovascularizodilatator asupra psihicului uman”, concluzia fiind că intră în categoria substanțelor psihogeotrone interzise.

În plus, medicul n-a putut face dovada că jucătorii au fost instruiți în vederea acordării primului ajutor, naevând încheiat proces verbal în acest sens și explicând că le-a făcut-o oral. Se decisese un scurt și sec 3-0 la masa verde și deci tot răul spre bine.Și-au propus cu toții să dea uitării trecutul și să se gândească cu seriozitate la prima competiție oficială care se apropia cu pași repezi și anume,,zilele localității”, la care se organiza și un miniturneu de fotbal, fiind invitate trei echipe din Liga I, care au acceptat cu greu să joace până se înserează, neexistând instalație de nocturnă, chair dacă unii suporteri înfocați susțineau că se vede și seara pe teren de la becurile montate pe stâlpii de pe uliță, mai ales dacă se înlocuiau cu din acelea cu vapori de mercur.O condiție pusă mai discret de granzii din Premier League made România era aceea ca la masa festivă să fie serviți cu pomana porcului și cu vin roze și roșu la pastramă.S-a aprobat în consiliul local și mulți au considerat ulterior o reușită sărbătoarea zilelor localității, trăind cu speranța că așa poate îi mai ține și pe ei minte cineva, măcar până la anul.Au reușit până la începerea campionatului să facă și două transferuri de marcă, respectiv aducând un nou maseur cu competențe în acupunctură și yoga și în premieră un antrenor de portari renumit pentru indicațiile date portarilor dsepre cum să se poziționeze la loviturile de la 11 metri, fiind și un bun și fin psiholog în anticiparea traiectoriilor pe care urma să se deplaseze mingea șutată de adversari la loviturile de la o distanță mai mică de 25 de metri de poartă.Dar cum orice activitate începe cu o pauză, și-au luat și ei una, dar în primul rând o pauză mentală, că le spusese lor cineva că toate bolile pleacă  de la cap și că unde nu-i cap e vai de picioare, adică vai de acelea pe care ei trebuiau să stea cel mai bine.Miss secretara și-a adus și ea aportul la îmblânzirea relațiilor dintre cele două cluburi rivale, căsătorindu-se cu portarul pe care-l probase înainte de meciul cu pricina și cu care până la urmă s-a măritat, pentru că , i-a povestit ea celei mai bune prietene a ei, că ăsta ar fi fost bun și de atacant, că ar marca goluri din toate pozițiile, așa cum i-a marcat ei de n-a putut să apere nici unul, chiar dacă ea a dat dovadă de non combat.A rămas puțin pe gânduri când după ce a ascultat-o prietena i-a răspuns cu un languros : ,,mie-mi spui”? Așa că pentru întărirea lotului local și pentru o  bună armonie în familie și-a băgat un pic coada și pe la județ, timp de o noapte și l-a transferat pe gratis la echipa de suflet, fără clauze de reziliere sau mai nu știu ce chichițe de băieți deștepți.

După câtva timp s-a întâlnit și cu arbitrul Cucu, care era acum numai miere și care o invită la o cafea și-un profiterol cu fructe de câmpie.Pe astea să ți le bagi tu undeva, bă boule și după aia să le servești, handicapatule, i-a zis ea din prima.Și vezi, poate te mai programezi vreodata la vreun meci în care jucăm noi și mai ales pe terenul meu, c-ai belit cucu cu fluierul tău cu tot.

Zodiac-Balanta

Balanta

SANATATE : Miscarile repetate,stanga(jos-sus)si dreapta la fel,impuse de greutatile suportate zi cu zodiac balantazi,va vor determina sa va inclinati intr-o parte in defavoarea celeilalte.Puneti pe talgere alimente ce contin mult fier si lasati contragreutaile la o parte.

IUBIRE : La pravalia de peste drum de cea a d-voastra,lucreaza unul dotat cu arc,il cheama CANTAR GRADAT(asa e prins in acte,conform numar de inventar),care va poate lua din greutati in viitorul apropiat si e posibil sa va mutati la el,mai ales ca sunteti incantata de arcul lui rigid.V-a observat ocheadele aruncate pe geam aproape de ora inchiderii,pana se trag obloanele.

CARIERA : Un MALL se va construi in zona si se cauta persoane cu experienta care sa cantareasca bine tot ce li se da pe mana.La inceput se va face un stagiu cu produse vrac(soda caustica,detergenti,apret,scrobeala,etc ) ,dar cum toti au plecat de jos,nu trebuie sa va plangeti.Dupa perioada de proba puteti ajunge la etaj,la raionul de produse vestimentare second-hand,care se vand la kg.si care sunt mult mai usoare.

BANI : Va place mult sa cantariti aurul in lingouri si tanjiti ca odata si odata sa dati lovitura si cu dolarii si euroii.Sa vedem ce parere au si oficialii din UE,mai ales ca se preconizeaza ca toate cantaririle sa nu mai fie puse in balanta pentru noi si va trebui sa ne descurcam cu cantarele electronice tip bucatarie sau farmacie,ca sa nu ne obisnuim cu portii mari(asa spun si nutritionistii).Pariati pe primii trei caini sau sase cai frumosi.

Machu Picchu

La nașterea mezinului Borcănel a fost un entuziasm de nedescris. S-au bucurat mult, mai ales că avea capul mare, chiar dacă gâtul se cam bâțâia și părea cam subțire să-l susțină. Citiseră ei prin niște reviste din astea științifice că dacă are capul mare, in el încape mai mult creier și nu mai știau exact pe cine auziseră că chiar Eminescu ar fi fost în situația asta. Deci era de bun augur, că mai toată lumea știa câte scrisori scrisese Eminescu, de la Scrisoarea I până la mai nu știu care și cică le scrisese același Eminescu chiar și lui Veronica Porumbița și, de necrezut, chiar lui Mircea cel Bătrân și dușmanului său de-o viață, rămas in istorie, Baizid Fulgerul alias Ilderim. Deoarece nu le plăcea numele nașului cel bătrân pe care-l chema Bostănel, s-au gândit să se folosească de inspirația de moment și și-au amintit că la nașterea micuțului Borcănel, la televizor rula un film cu Felix, dar părerile erau împărțite: unii ziceau că Felix și Cleopatra, unii că Felix și Asterix, unii că Felix și Otilia, iar unii că Felix motanul.

Au stabilit că făcând o medie aritmetică simplă, rezulta că Felix era în toate și că ăsta era poate un semn predestinat ca să-i pună numele Felix.N-au ținut cont de rudele de pe mai departe care ziceau că o să se supere nașii și Bostănel nașul junior nu va vrea să-l boteze, ceea ce s-a și întâmplat.Se hotărâră atunci să schimbe nașul și să se orienteze spre un manelist, că poate cânta și la botez și mai scuteau și o parte din bani.Îl găsiră pe Sandu Jambon, care cânta și la saxofon, dar se pricepea și la jazz-bon-bon. Read more… »

Pas in doi

Florile isi apara cu indarjire ultimele petale decolorate si se lupta cu vantul ce le suiera de acum zi de zi simfonia lui de inceput de toamna.Cerul plange din ochii intunecati ai norilor picaturi reci mazgalite pe alei prafuite.Frunze calatoare pe scurtul lor drum de la ramuri pana la pamant se lupta si ele cu ultimele zvacniri, facand salturi disperate in incercarea de a pluti cat mai mult pana sa imbrace aleile cu vesmantul lor.Ne plimbam prin stropii de ploaie si nu stim sa raspundem la intrebari ce inca ne framanta.Nu ma intelegi, nu te inteleg, dar se pare ca ne ghicim gandurile nerostite si asteptam sa vedem cine are curaj primul ca sa le exprime.Fantezii cu care ne amageam ca ne umplem timpul liber ne fac sa zambim si parca ne mai fortifica putin.Rascolesti scanteierile mintii mele cu licoarea dulce a sperantei intr-un nou inceput.Privesti mesajele, eziti sa le deschizi si sa le citesti si ochii se incarca cu roua lacrimilor.Parfumul muscatelor amortite te ameteste placut si se impleteste in parul tau mangaiat de palma mea.Iubirea racorita de dimineti cu bruma argintie se cuibareste in suflete zgribulite si zugravite cu pastelurile toamnei si undeva intr-un separeu al acestora nostalgii plecate in excursie se intorc si-si reiau locul castigat cu atatea sacrificii. Lumina ruginie si tandra din vocabularul toamnei aduce un strop de bucurie si voluptati imaginare.
Portita din fundul livezii scartaie usor si mainile noastre se inclesteaza cu o strangere ca o valvataie ce ne arde palmele.Furnici grabite cara roadele ce li se cuvin si lor si susotesc despre ce mai au de facut, parca intrecandu-se intre ele.Iarba uscata ne mangaie pasii si obrazul tau se aseaza incet, obosit putin, pe umarul meu. Admir esarfa ce flutura pe gatul tau aurit cu bronzul daruit de soarele si nisipul plajelor verii care tocmai a plecat.Fleacuri rostite printre buze crapate de vant nu pot sa inchida robinetul din care curge speranta si gesturi fugare ne ating copilaroase.Camasile rupte de vreme ale nucilor, le elibereaza din stransoare si le lasa sa cada cu un pocnet infundat in iarba. Ne umplem buzunarele cu inocenta si descoperim ca putem sa avem si initiative comune.Ne propunem cu juraminte inspirate din jurnalul timpului sa smulgem ghimpii infipti de lumina amurgului ce impinge ziua sub mantia inserarii si care creaza iluzii hipnotice, scorojite, cu printese si vampiri indragostiti, cu sabii inghitite de actori adunati in palnia batranului gramofon al balciurilor anilor trecuti si istoviti in cronici prafuite.Sapam vaduri in meandrele sufletului pe unde incertitudini isi croiesc drumul in cautarea a ceva nedefinit si nedeslusit inca.Regrete pierdute si imprastiate in constelatii astrologice o iau razna si promitem ca o sa fim mai grijulii cu ele si sa le asezam in cale reactii care sa le sparga in mormane de cioburi.Afisam vitrine cu nuante zdrentuite ce imbraca manechine obosite si imbatranite, nefardate si fara pedanterii vestimentare.Ma imbratisezi cu soaptele fulgurante ale glasului tau limpede care ma indeamna sa raspund si sa nu inchei nasturii de la haina uzata a tacerii.Mormane de frunze maturate de brate dojenitoare stau asezate ca niste borne nenumarate si nemarcate, pe aleea pe care ne mana dorinte imbracte in speranta,depalsan-
du-ne ca niste ca niste siluete ce se furiseaza de priviri curioase si ametite, imblanzite de saruturi furate.Ne pierdem printre franturi de cuvinte rostite zgribulit ca niste replici uitate de un actor pe care sufleorul vagabond l-a parasit chiar in seara premierei.Privigeliati ai soartei se plimba prin gari luxoase pline de blanuri scumpe si masti cu aere incarcate de plictiseala cunoasterii itinerariilor la capatul carora sunt asteptati cu sampanii ce pocnesc in frapiere imbrobonate.Ne furisam si noi printre ei, absorbiti de tentaculele dorintelor si asteptarilor.Nervii se subrezesc si memoria sfidatoare ne joaca feste cu mistere cunoscute dar uitate.Suntem nedumeriti si deceptionati de presupuneri ursuze si ne dezmeticim mirati ca se incapataneaza sa ne tina intr-o lunga asteptare a aducerii aminte.
Ecrane dezgolite de imagine stau intepenite in ochii crispati si acoperiti cu gene fluturande.Lanterne magice isi arunca privirea in burta intunecoasa a noptii si te descopar intinsa pe canapeaua somnului ce te invaluie.Pe lac vantul deseneaza unde ca niste mici valuri blande care sunt priponite de o barca parasita langa mal.Imi faci semn ca am si eu loc sub plapuma calduroasa a micului tau univers pe care sperai de mult sa-l populezi cu stele incarcate de efuziune si parfum de gutui aurii si pufoase.
Ploua cu frunze ruginite si impletite cu stropi maruni si umerii tai tresar sub palmele cu care incerc sa-i incalzesc.Ne dorim cu ardoare ca vraja sa nu se sfarseasca si tigara arsa singura si uitata in scrumiera sa nu sufle fumul care sa sufoce vise dospite inca in fasa.Compunem o simfonie dulce acompaniata de gingasia alimentata cu mustul lipicios al iubirii.Vrabii deconspirate de copaci dezbracati, cu ramuri parasite, se invioreaza topaind de colo pana colo si se pare ca nu prea stiu sigur ce vor.Se simt bine in paradisul lor si parca ne roade un pic gelozia ca pe ele nu reuseste nimeni sa le intrerupa din recitalul de ciripituri, chiar daca un Grivei sau un Azorel se fac ca le cearta cu hamaitul lor.Gargarite pipernicite cauta debusolate un musuroi pe langa care sa se aciueze si in care spera sa gaseasca si ele o camera de-a gata sau chiar s-o inchirieze pana la primavara.
Brodez cu ochii mintii odaia in care sa ma astepti cu lemne imbratisate in soba ca niste strune, de arcusul limbilor jucause de foc, unde sa depanam caierul de vise al amintirilor refugiate in suflete exuberante si golite de tremurul de teama ca poate va bate cineva la usa ca sa intrerupa emotia mocnita in al carui balon transparent ne-am incuiat impreuna si de unde vom incerca sa facem pasul in doi spre zari incarcate de speranta si iubire.

Jurnalul lui Nenelu-Zi 35

Zi 35

Răstălmăciri

Acuma nu aș vrea să scot în evidență jurnalul pe care-l țin eu, sunt mai mult ca sigur că l-ați citit și nici să mă laud că am o memorie de elefant, dar intr-una din zilele acestuia, parcă a douăsprezecea procedasem la niște răstălmăciri de proverbe, așa, ca să mai ne descrețim frunțile, că prea ne critică unii că suntem încruntați și că n-avem simțul umorului.
Așa că ce mi-am zis, hai să mai fac o tură printre verbe și proverbe, să jonglăm cu câteva litere și să vedem dacă iese ceva ce poate place cuiva.
Văd că sunteți de acord și în unanimitate de voturi să dăm startul.

Dacă tăceai, filozof rămâneai
Nu aduce acul ce aduce ceasul
Nu lăsa pe câine ce poți face azi
Bine faci, bine gătești
Bate fierul cât e calm
Așchia nu pare departe de trunchi
Câinele mare nu latră, nu mușcă
Când boi se ceartă, al treilea câștigă
Când pisica nu-i apasă, șoarecii joacă pe masă
Ce ție nu-ți place, altuia nu-i tace
Ce-i în gușă și-n păpușă
Ce-i în lână nu-i minciună
Cel flămând se pisează mâncând
Cele rele să se spele, cele bube să se-adune
Cel ce aleargă după boi iepuri nu prinde nici unul
Cine fură azi un os, mâine fură un bou
Cine-mparte, carte-și face
Cine poate oale roade, cine nu nici carne moale
Cine gâde la urmă, râde mai bine
Cine papă groapa altuia cade singur în ea
Cine seamănă vână culege furtună
Cine se scuză se amuză
Corn la corb nu scoate ochii
Cu fundul în nouă luntre
Cui pe pui scoate
Cui îi tai pe datorie, nu-l mai vezi în prăvălie
Cu un ochi gâde și cu altul plânge
Cum e stăpânul așa și sluta
Cum e turnul și pistolul
Copilul care nu plânge nu-i dă măsa fâță
Dacă boi îți spun că ești beat du-te și te culcă
După bine, potopul !
După război munți viteji se-arată
Ferește-te de proști, că au mingea odihnită
Fă-te frate cu dracul până freci puntea
Ferește-te de câinele mut și de omul zăcut
Foamea e cel mai tun bucătar
Frate, frate, dar brânca e pe bani
Ruga e rușinoasă, dar e sănătoasă
Făina bătrână face zeama bună
Dând la gând cu bucurie
Gușa bate fundul
Barba rea nu piere
Încetul cu încetul se face oțelul
În gara orbilor, chiorul este împărat
La pomul lăudat să nu te duci cu bacul
Lauda de ține, nu miroase-a bine
Legea e cucoană mare, care cere de mâncare
Leneșul cai mult aleargă
Lăcusta nu are silă de bucate
Lupu-și schimbă mărul, dar năravul ba
Mai bine tai târziu decât niciodata
Mamă soacră, coamă acră
Mărul putred strică o grămadă de mese bune
Fâța blândă zgârâie rău
Meseria e brățară de aer
Mi-e silă de tine dar dar de mine mi se rupe inima
Minciuna are picioare scurse
Cortul de la groapă nu se mai întoarce
Năravul din mire nu are lecuire
Nemulțumitului i se ia parul
Nevoia îl înhață pe om
Nimeni nu e profet în gara lui
Nu da vrabia din mână pe vioara după gard
Nu fă ce face popa, fă ce zice papa
Nu haita îl face pe om
Nu iese fus fără foc
Nu mor caii când vor cârnii
Nu știe stânga ce face treapta
Nu toate muștele fac fiere
Nu tot ce zboară te mănâncă
Nu-ți băga cașul unde nu-ți fierbe oala
Nu zice dop până n-ai sărit groapa
Ochii care nu te văd se uită
Omul sfințește focul, nu locul pe om
Omul face taina și nu haina pe om
Pasa bună trece primejdia rea
Până nu dai cu țapul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos
Poșta vine mâncând
Prostia din naștere n-are leat
Prostul moare de gripa altuia
Peștele de la cal se-mpute
Peștele tare mănâncă peștele mic
Pică pară mălăiață în tura lui nătăfleață
Prost să fii noroc să am
Răbdarea trece zarea
Răzbunarea e arta prostului
Râde cioc de oală spartă
S-a băgat ca musca-n fapte
S-a dus bou și a venit vată
Scorul scuză mijloacele
Scump la tărâțe, ieftin la găină
Stăpânul zbârcit, învață sluga hoață
Tăcerea e de aer, vorba de argint
Toate drumurile duc la Toma
Trei lucruri nu știe omul : când se paște, când îl ia domnul și când doare
Gara arde și baba se piaptănă
Unde dai și unde cramă
Unde-s munți puterea crește
Urna alege
Urna scapă turma
Un nebun întreabă mai cult decât zece înțelepți
Vorba dulce must aduce
Vorba pungă, sărăcia omului
Piua bună se cunoaște de dimineață

Bine ai venit, toamna !

A venit toamna, una din comorile anului pe care acesta si natura ni le aduc in dar una cate una.
Inca se mai zbenguie pasarile printre crengile copacilor care nu se indura sa lase vantul sa le rapeasca frunzele carei-au imbracat si sa le astearna pe aleile pe care pasii nostri au calcat de atatea ori.Randunelele si alte surate de-ale lor se pregatesc sa-si ia zborul catre tarile calde si se sfadesc bucuroase.Nu-si iau prea multe bagaje, stiind ca la primavara se vor intoarce, ca doar se stie ca sunt vestitorii dragi ai acesteia. Hambarele asteapta nesatule sa-si umple pantecele cu roade bogate, iar teascurile asteapta si ele sa dea prima imbratisare strugurilor.Pe dealuri, pe valcele frunzele canta acompaniate de suierul vantului si asteapta coaforul toamnei ca sa le vopseasca in ruginiul ce scanteiaza la apus. Menestrelul greieras care n-are de gand sa plece catre alte meleaguri o tine una si buna cu cri-cri-urile lui, neinvatand nimic din pataniile anilor trecuti, chiar daca biata furnicuta l-a dojenit si a vazut ca ea trudeste din zori si pana-n seara.Parca si mos Martin a inceput sa caste, e cam devreme dar parca simte nevoia sa-si odihneasca trupul in dulcea hibernare.Pana atunci mai da totusi o raita pe la stupine, unde harnicele albinuta ii mai dau si lui cate o gura, doua de miere.Admir vantul ca poate sa se strecoare pe oriunde fara sa-l certe nimeni si pentru ca are puterea sa plimbe norii de la un capat la altul pe cerul plumburiu pana cand acestia se indura sa elibereze din stransoarea lor picaturile de ploaie care cad pe frunzele zgribulite si obosite de atata alergat la care le-au pus acelasi nebunatic vant.Un motan tarcat isi rasuceste mustatile si viseaza cu nostalgie la caierul din care bunica va toarce in curand la gura sobei pe al carui cuptor va toarce si el visuri calde pentru la iarna.Pe la ferestre incep sa apara gutuile galben-aurii si pufoase si printre ele se vede cate un cap de copil ce-si turteste nasul de geam,urmarind traseul picaturilor de ploaie ce aluneca pe acesta.Miresme de pale de fan cosit sunt imprastiate de furca cu care sunt urcate in podurile grajdurilor si din usa deschisa se aude glasul mamei care ne cheama la masa.Mamaliga aurie, laptele fiert in tuciul din care tocmai s-a rasturnat mamaliga si ouale trantite in vechea tigaie ne dilata narile cu arome si freamata de pofta.Pe ulita se mai aud voci de copii care au uitat de mancare si care nu se indura sa intre in casa, luindu-se dupa un car care scartaie obosit prin prafsi indemnand si ei in joaca boulenii care trag la jug.Fetele lasa sa li se mai fure cate un sarut la lumina daruita de luna si puzderia de stele de pe cer, prefacandu-se ca sunt grabite si ca nu mai e timp de zabava.Stiu si ele si flacaii ca in curand vor incepe sezatorile unde se vor intalni si dorurile se vor astampara toate cu imbratisari dulci printre frunzele de porumb depanusat. Nostalgia toamnei cuprinde satul si sufletele care-si deschid usile s-o primeasca.Jarul din vatra mai straluceste putin sub palpairea focului, dupa care se cuibareste sub cenusa care-l tine cald.Un caine se baga si el in seama si tulbura linistea inserarii cu hamaitul lui gros si ragusit.Noaptea invaluie padurile, livezile si viile, care asteapta cu infrigurare imbratisarea primei brume care va cadea.A venit toamna si norii lacrimeaza mai des stropi peste cuiburile goale si ne rugam ca pasarile calatoare sa ajunga cu bine la destinatie.Visam la nucile cu coaja crapata si la miezul lor ascuns in cozonacul pufos de pe masa sarbatorilor.Visam la mere rosii si struguri dolofani, la pere gustoase si zemoase si la gogosarii si vinetele din zacusca pusa pe rafturi in camara alaturi de borcanele cu dulceata.Pe ulita toamna se plimba la brat cu vantul care zburataceste si ameteste cu vartejurile lui ultimii fluturi care mai roiesc rataciti in jurul unui bec chior.Un greiere obosit mai ingana ceva cu chitara lui dezacordata si ne spune cu nostalgie in glas ca a venit, a venit toamna.
Ii raspundem cu bucurie si speranta in glas : ,,Bine ai venit, toamna draga si frumoasa !